Punctul pe Y / luni 05 mai 2008 Nr: 2209

Repetabila povara

A inceput campania electorala a scrutinului care ne va face cadou o noua garnitura de primari. Vom asista, traditional, la o ploaie de promisiuni, angajamente si intentii care se vor converti in urmatorii patru ani in tot atatea minciuni si pacaleli. Si nu vom avea ce si cui sa reprosam. Pentru ca unul dintre efectele prtverse ale democreatiei este ca pe mincinosii, parvenitii si hotii pe care-i va avea in fruntea sa administratia locala nu i-a impus nimeni.Nu ne-a fortat nimeni sa-i alegem. Am facut-o singuri, cu mana noastra.

Este o povara repetabila, de a tot spera si de a nu ni se indeplini - decat partial sau stramb- sperantele. O povara impotriva careia ne luam ca aliat speranta.. Speranta ca cei de maine vor fi mai buni si mai corecti decat cei de ieri. Ca vor avea in vedere binele comun, al tuturor, si nu doar pe cel personal, sau al gastii din care fac perte. Ca vor munci si ca proiectele lor nu vor urmari alte scopuri decat cele enuntate. Speram, desi nimic din ceea ce s-a intamplat pana acum, in democratia postdecembrista, nu ne indreptateste sperantele. Alesii nostri din 1996 n-au fost mai buni decat cei din 1992, si nici cei din 2004 mai buni ca cei din 2000. Au fost o apa si-un pamant, oameni incapabili sa lupte cu propriile lor limite, darmite cu cele ale sistemului.

Partea cea mai comica - si mai trista in acelasi timp - va fi ca in luna care urmeaza ni se vor dezvalui tot atatea adevaruri dure despre lipsa de performanta a celor care s-au aflat in capul mesei, pe cate vom afla in urmatoarea campanie despre cei care acum se dau zmei ai dreptatii si ai binelui public

Este un circ nesfarsit la care asistam si pe care-l traim, in mod paradoxal, ca si cum nu ne-am fi fript de atatea ori. Memoria colectiva se dovedeste insa suficient de scurta pentru ca politicienii sa profite, iar speranta mai puternica decat realitatea.

Ăsta-i jocul! Sa-l mai jucam odata...