Punctul pe Y / miercuri 07 mai 2008 Nr: 2211

Filiera vieneza

In urma cu cateva luni presedintele Basescu a primit la Cotroceni si a decorat cativa medici austrieci. Nu s-au precizat atunci meritele speciale pentru care acestia au primit distinctiile romanesti, dar presupun ca printre ei s-au aflat si cel care l-au operat si tratat pe presedinte de coloana atunci cand a avut astfel de probleme.

Intamplarea a facut sa recunosc de pe lista de decorati cateva nume care mi-au sarit in ochi. Nume legate de o filiera medicala austriaca despre care s-a vorbit nult si nu in termenii cei mai elogiosi, pentru romanii - altii decat presedintele - care, avand probleme medicale au incercat sa le rezolve mai bine si mai in siguranta decat in reteaua gestionata de dl Nicolaescu. Ma refer aici la acei romani care-si pot permite sa plateasca un act medical de calitate.

Ce spuneau barfele cu pricina - pentru ca le consider ca atare atata timp cat nu dispun de documentele si atestarile care sa justifice o alta incadrare? Ca ar exista o „filiera vieneza”, care prin asistenti de origine romana, recruteaza pacienti carora le ofera servicii de transport, cazare si consultare la cativa medici cu „antecedente” romanesti, care la randul lor ii indruma spre diferiti specialisti austrieci. Nimic neobisnuit sau incorect in chestiunea aceasta. Doar ca traficul decurge dupa reguli mai „romanesti”, nu austriece: serviciile sunt platite cash, fara a se elibera vreun document. Nu doar cele de transport, gazduire si indrumare. Chiar si cele medicale. Un pacient care a urmat aceasta filiera a relatat ca dupa ce a fost consultat mai intai de un profesor de cu totul de alta specialitate decat cea de care avea nevoie, a fost trimis sa faca analize si sa fie consultat de alti medici din aceeasi clinica, fara nici o legatura cu boala sa. La fiecare cabinet a lasat o suma in schimbul careia nu i-a fost eliberat niciun document. Analizele cu care venise de acasa au fost considerate neconcludente si a trebuit sa faca altele care au dat aceleasi rezultate. La final, a platit la casieria clinicii o suma modica, ce trebuia sa justifice trecerea sa pe acolo. Pacientul cu pricina a fost surprins sa constate cat de mult se obisnuisera medicii-profesori austrieci cu sistemul spagii romanesti si naturaletea cu care luau banii si ii bagau in buzunare. „Nu numai ca n-am reusit sa diagnostichez starea in care ma aflam, dar m-am plimbat o saptamana pe la tot felul de clinici si spitale care in mod vadit n-aveau legatura cu suferinta mea”.

Reteua este bine pusa la punct, are „corespondenti” printre medicii din tara care-si trimit pecientii la Viena, beneficiind la randul lor o cota parte de pe urma acestei furnizari de clientela. Pare sa fie o afacere deosebit de infloritoare pentru cei care o practica, cu conexiuni sus-puse (vezi decorarea de care vorbeam) si cu efecte practic nule, atata timp cat consultatiile nu au ca rost vindecarea bolnavului, ci „mulgerea” lui sistematica prin trimiterea lor la cat mai multi colaboratori ai filierei.

Dincolo de aspectul etic pe care-l ridica aceasta chestiune, cred ca cineva ar trebui sa fie interesat si de intensa eviziune fiscala care se practica intr-un stat cu structuri de control serioase si asezate, cum este Austria. Pentru ca la noi mai e inca drum lung pana acolo...