Summit-ul care vine pune in evidenta - daca mai era nevoie - fractura care desparte orasul de principala sa poarta aeriana.

Drumul spre si de la aeroport a devenit un calvar cu mult inainte de pregatirile si prognozele catastrofice pentru evenimentul de saptamana viitoare. Un zbor pe orice ruta din Europa a ajuns sa dureze mai putin decat drumul pana la aeroport. Otopeniul apare ca o citadela izolata si bine aparata pentru a carei cucerire doritorii trebuie sa faca sacrificii importante. S-au facut - ne vor spune edilii - progrese: s-au dat in functiune doua pasaje supraterane in zona Baneasa si s-a largit soseaua la trei benzi. Este adevarat. Numai ca aceste masuri nu rezolva problema traficului pe aceasta portiune atata timp cat circulatia se gatuie sistematic la intersectia din Aviatiei. Si ce e acum, e nimic: odata cu inceperea lucrarilor la pasajul denivelat de aici, imediat dupa Summit, situatia va deveni dramatica, neexistand alternative valabile de ocolire a zonei. Si asta va tine, dupa socotelile optimistilor, mai bine de un an.

Solutia exista, numai ca ea trebuia avuta in vedere cu mult inainte ca situatia sa devina critica. Este vorba despre o legatura de cale ferata intre centrul Capitalei si aeroportul Otopeni, care ar rezolva cel putin urgentele legate de conexiunea aeriana a orasului. Pe aceasta tema a izbucnit, mai deunazi, un mic razboi politic, intre primarul democrat al Capitalei si ministrul liberal al Transporturilor. A pornit de la propunerea lui Orban de a se realiza o relatie de metrou de suprafata. Calea ferata aferenta exista si este operationala. N-ar trebui decat sa fie realizata legatura cu aerogara. Problema asta s-ar rezolva cu bani putini si intr-un interval de timp considerabil mai scurt decat varianta subterana sustinuta de Videanu. Acesta spune ca a obtinut circa 300 milioane de euro din partea Guvernului japonez, pentru realizarea acestei lucrari, si ca intre o 'mocanita', ca cea propusa de Orban, si un elegant tren subteran, ca cel propus de el, nu poate exista vreo comparatie. Aproape nu conteaza amanuntul ca la ritmul pe care il au la noi lucrarile din subteran (in aproape 20 de ani s-au dat in functiune trei noi statii de metrou!), orizontul de asteptare al 'variantei Videanu' ar fi pe undeva prin preajma lui 2015! Atunci, probabil, vom fi deja sufocati iar aeroportul va deveni o citadela inexpugnabila.

Chestiunea in sine nu mai este una de optiune politica si daca domnii Orban si Videanu se vor mai invarti mult in jurul cozilor lor liberale sau democrate, electoratul va recurge la gestul drastic al eliminarii lor. Cooperand si facand apel la logica si la bun simt s-ar putea sa-si mai faca iertate aberatiile cu care l-au coplesit, pentru ca bucuresteanul, romanul in general, n-are nevoie de mocanita sau de TGV, ci de solutii decente si operative.