Punctul pe Y / sâmbătă 22 martie 2008 Nr: 2176

Marele Licurici in Irak: 5 ani de succesuri si esece!

Evident ca in discursul tinut cu o zi inaintea aniversarii a 5 ani de la interventia americana in Irak, presedintele Bush s-a declarat satisfacut de rezultatele obtinute, considerand campania de rasturnare a dictaturii lui Saddam cu succes. Si, din acest punct de vedere, probabil ca lucrurile chiar asa stau. Regimul fostului dicatator a fost unanim considerat unul dintre cele mai dure si mai represive (cum de altfel mai sunt prin jur, in tari care beneficiaza de sprijinul si aprecierea lumii democratice occidentale) iar crimele comise impotriva propriului sau popor sunt impardonabile, din orice perspectiva ai privi lucrurile. America poate fi multumita: campania militara s-a desfasurat bine, pierderile in lupta directa au fost mici.

Golful a constituit un excelent poligon pentru testarea de noi tactici si noi armamente, iar cheltuielile de razboi au dat un serios impuls economiei americane, aflate intr-o perioada de stagnare. Cel mai valoros castig ramane, insa, scoaterea de sub control dictatorial a rezervelor de petrol ale Irakului si frontul „demolarilor” creat pentru efortul de reconstructie. Asta ar fi partea cu 'succesurile'.

'Esecele' sunt insa cel putin la fel de importante. Interventia in Irak, necesitatea ei, n-a putut fi demonstrata nici pana azi in lumina motivarii ei de la momentul respectiv. Desigur, Saddam era un dictator odios, dar cu cati dictatori odiosi America n-a avut relatii de prietenie? Oricat s-au straduit, americanii n-au reusit sa dea de urma instalatiilor pentru producerea armamentului nuclear sau chimic. Demonstratia savanta sustinuta de fostul secretar de stat al Natiunilor Unite, pe baza 'dovezilor' stranse de serviciile de spionaj, va ramane in antologia manipularii politice. Nici poporul irakian, terorizat de dicator, nu s-a aratat prea entuziasmat de eliberarea adusa de tancurile si elicopterele americane. Ba, din contra, sentimentul dominant ramane acela de frustrare, iar Irakul se resimte ca o tara ocupata nu ca una eliberata.

Democratia occidentala apare ca un sistem prea sofisticat pentru a putea fi imbratisat de o natiune care nu are nici cultura corespunzatoare si nici principiile educationale.

De aceea, la 5 ani de la succesul militar, insuccesele pacificatoare se tin lant, iar americanii si aliatii sai de circumstanta inregistreaza in timp de pace pierderi mai mari decat in timp de razboi.

Este si motivul pentru care, dincolo de triumfalismul presedintelui in exercitiu, in America se face tot mai simtit curentul de opozitie, propagat de toti candidatii ramasi in cursa printre ale caror obiective principale se numara retragerea trupelor din Irak. Si poate ca punctul de vedere cel mai rezonabil ramane cel exprimat de Hillary Clinton: noi le-am adus libertatea, trebuie acum sa-i lasam sa si-o gospodareasca.

Perfect valabil: libertatea sa si-o gospodareasca singuri. Dar petrolul?