Nepoliticoasa, cel putin, observatia pe care actualul presedinte a facut-o la adresa celui de cu doua mandate in urma: ''Dl. Constantinescu n-a lasat in urma sa nici o dara...'', a afirmat de la inaltimea scaunului pe care-l ocupa, dl Basescu, cu convingerea, probabil, ca domnia sa a reusit deja, doar intr-un an, sa lase in urma mai multe urme decat a lasat dl Constantinescu in patru.
Inclin sa cred ca darele sunt mai putin importante in sine, decat natura lor. Iar cand e vorba de cele politice, problema se complica. N-am nici o indoiala ca verdictul nu-l da unul sau altul. Vor mai trebui sa treaca ani buni ca sa ne putem da seama, din urmele care rezista, daca si ce fel de dara a lasat dl Constantinescu. Cum va fi perceput atunci cand zbuciumul si agitatia acestei tranzitii prelungite se va fi linistit si Romania va fi intrat pe fagasul calm si asezat al destinului sau european. Tot atunci vom sti si ce au insemnat cele trei mandate ale dlui Iliescu, cat au cantarit ele in stabilizarea si stabilitatea unei Romanii, de atat de multe ori supusa disensiunilor si contradictiilor interne. Vom afla, desigur, si daca dl Basescu a reusit sa coaguleze o dara solida, peste multimea de dare serpuitoare trasate cu harnicia-i recunoscuta, si cat din demersul sau anticoruptie a avut succes, consolidand o democratie inca fragila.
Peste toate astea este nevoie de rabdare si, in acelasi timp, de o incredere intima in faptul fundamental ca toti cei pe care votul popular i-a plasat in fruntea tarii au plecat la drum cu hotararea sincera de a face ceva bun pentru oamenii care i-au mandatat cu increderea lor. N-am sa cred ca dl Iliescu, dl Constantinescu sau dl Basescu au gandit vreodata altceva, ca au fost animati de altceva decat de bune intentii. Ei au avut insa nevoie si de putinta, de forta de a infaptui aceste lucruri si aici bisturiul istoriei va opera cu nemiloasa exactitate, indepartand tot ceea ce nu mai prezinta relevanta si pastrand doar ceea ce a contribuit fara indoiala la mai-binele tuturor.