Punctul pe Y / joi 24 noiembrie 2005 Nr: 1736

Diplomatia originala a lui Traian Basescu

Vizita oficiala a presedintelui Basescu in Franta a venit tocmai in momentul in care ideea ca seful statului roman este blocat in contactele internationale parea sa prinda teren. Cu atat mai mult cu cat in ultimele sase luni vizitele oficiale peste hotare au fost nesemnificative, iar primirile la Bucuresti au vizat parteneri zonali, de mai mica importanta. Cu exceptia unor summit-uri sau reuniuni internationale cu participare masiva, dar simbolica, seful statului roman nu a prea avut, deci, prilejul sa-si exerseze talentele diplomatice, iar cand a facut-o (ca, de exemplu, la ONU, in septembrie) s-a intalnit doar cu vecinii pe care-i putea aborda mai direct de acasa.
Cauzele acestei izolari au fost puse de comentatori pe seama unor optiuni de politica externa fara acoperire in planul relatiilor curente, bilaterale. Ce doi poli ai acestei strategii - axa Bucuresti-Londra-Washington si zona Marii Negre - au fost contestate sau evitate chiar de catre cei in cauza. Nici Blair si nici Bush n-au fost incantati de ideea unei noi ‚axe’ (nomina odiosa), iar un parteneriat privilegiat cu Romania, in detrimentul altor tari din zona, nici nu putea fi luat in consideratie, in timp ce aprecierile despre ‚lacul rusesc’ au trezit suspiciuni din partea Rusiei, care si asa nu considera relatia cu Romania una dintre prioritatile sale. Cat despre distributia responsabilitatilor in bazinul Marii Negre, Romania vine oricum cam pe locul al patrulea.
Traian Basescu incearca sa practice, la Cotroceni, o diplomatie originala, care vrea sa se debaraseze de insesi principiile de baza ale diplomatiei. Este o tentativa singulara care nu face decat sa-l izoleze, lipsindu-l de interlocutori, chiar daca principiile de la care pleaca sunt valabile. Faimoasa teorie a ‚licuricilor’ este reala, pe fond, dar ea nu are valoare practica atata timp cat Romania nu reprezinta, in momentul de fata, o miza pentru nici unul dintre marii lumii. Preferinta pentru anglo-americani nu face altceva decat sa-i irite pe nemti si pe francezi care considera ca Romania ar trebui sa stea cuminte in sfera lor de influenta. Pe de alta parte, o astfel de pozitie vine in contradictie cu interesele europene ale unei Romanii care nu a trecut inca pragul aderarii. Insasi incercarea recenta a lui Traian Basescu, de a-i deslusi lui Chirac care au fost ratiunile enuntarii principiului ‚Axei’ reprezinta o lipsa de tact: cum sa-i explici - ca acesta sa accepte - cuiva de care ai nevoie, de ce esti mai prieten cu rivalii lui decat cu el? Acesta si altele (referinte imprudente la ‚tainuri’ si la ‚mira politica’) sunt motivele unei primiri reci, ‚pragmatice’ de pe urma careia nici Traian Basescu si nici Romania nu obtin mare lucru, in afara unei promisiuni politicoase de ratificare a aderarii. O formalitate, dealtfel.
Vector al politicii si relatiilor externe, presedintele ar trebui sa puna mana pe carte si sa mai invete cate ceva din abecedarul diplomatiei de care nu se poate lipsi la ‚extern’, precum la ‚intern’. Cu atat mai mult cu cat nici consilieri pe aceste probleme nu mai are, de cand l-a gonit pe Plesu.