Punctul pe Y / luni 21 noiembrie 2005 Nr: 1733

''Neprietenii'' lui Basescu

Cea mai mare greseala pe care o poate face in acest moment un politician activ este sa subestimeze forta si tenacitatea presedintelui Basescu. Dincolo de miscarile sale aparent haotice si de gesturile sale socant nonconformiste, se ascunde o tenacitate de buldog si o memorie a afronturilor de elefant. Basescu nu iarta nimic si pe nimeni, mai ales dintre cei care i se opun sau ii nesocotesc deciziile. Au simtit-o pe pielea lor colaboratori apropiati, precum Gusa, sanctionat drastic pentru nerabdarea inoportuna de a revendica conducerea unui serviciu secret, sau chiar Silvian Ionescu, personaj de forta in timpul alegerilor, pentru imprudenta de a fi acceptat o pozitie neimpartasita de Marele Frate.
Dl Hasotti il acuza pe presedinte de a fi un ''neprieten'' al liberalilor. Eronat. Basescu n-are prieteni. Nici nu prea isi poate permite. Dar n-are nici neprieteni. Este vorba doar de persoane care ii incurca socotelile ori ii incalca predispozitiile. Tariceanu, dincolo de aparenta sa de copil cuminte si ascultator, i-a incurcat, prin obstinatia cu care s-a agatat de scaunul de premier, toate socotelile. Dar in special ideea alegerilor anticipate, unica sansa, in viziunea prezidentiala, de a asigura un suport temeinic si ''moral'' pentru indeplinirea programului sau politic. Pentru Tariceanu nu mai exista iertare, iar ca dovada este faptul ca e atacat acolo unde il doare mai tare - relatia sa cu Dinu Patriciu. Acesta din urma se face si el vinovat in cea mai mare masura de puseele de independenta liberale, el aflandu-se la originea tuturor atitudinilor anti-basesciene bazate pe forta economica ce o confera petrolul. ''Neprieteni'' ai lui Basescu sunt si acei politicieni din tabara liberala, ale caror antecedente la guvernare ii fac vulnerabili in fata unei opinii publice care asteapta de la Basescu tragerea in teapa a tuturor coruptilor, cu sau fara documente doveditoare si indiferent de tabara careia-i apartin. De aceea s-a si opus sistematic mandatarii cu functii publice a unui Rusanu sau Vosganian, ori chiar a unui Berceanu din tabara proprie. Cel mai circumspect s-a dovedit Basescu tocmai fata de tovarasii sai de lupta. Amanand pana la exasperarea pretendentilor schimbarea sefilor de servicii secrete, el a lasat sa se inteleaga ca, pana la un punct, prefera sa lucreze cu oameni pe care ii poate controla in virtutea antecentelor lor vizibile, decat cu veleitari supusi tentatiei tradarii. Ori nici Timofte si nici Fulga nu vor face asa ceva atata timp cat vor fi mentinuti in functii in pofida tuturor protestelor.
Nu intamplator Basescu a pus surdina comentariilor la adresa ultimei decizii a Curtii Constitutionale, o institutie prea timorata pentru a nu putea deveni, la un moment dat, razbunatoare. Cu instrumente constitutionale.