Punctul pe Y / marşi 08 noiembrie 2005 Nr: 1722

Bolnavul cronic: educatia!

Niciodata grevele nu pot fi agreate de intreaga populatie. Sunt un rau pe care cei in cauza il considera necesar, iar cei care trebuie sa-i suporte consecintele il accepta fara entuziasm. Daca ar fi sa facem o comparatie, sunt ca niste viroze care ating din timp in timp organismul omenesc, obligandu-l sau sa-si creeze anticorpii, sau sa se trateze. Iar tratamentul poate fi de doua feluri: un tratament-soc, cu medicamente scumpe, dar eficiente, sau unul obisnuit prin care boala e dusa pe picioare timp indelungat.
'Virozele' noastre sociale au fost tratate aproape de regula in maniera celei de-a doua variante. La fiecare semnal, dupa indelungi ezitari si convinsi doar de caderea la pat a pacientului, 'medicii' au recurs la simulacre de tratamente, cu sferturi de pastile inghitite la doua-trei zile si cu vindecari aparente, urmate de reveniri agravate.
Cam acelasi lucru se intampla cu aceasta ultima greva din invatamant. Educatia este, de 15 ani, cobaiul preferat al feluritelor guvernari, care au testat pe el cele mai sumare proceduri incercand doar sa o tina pe picioare atata timp cat se poate. In nici unul dintre bugetele de pana acum nu s-a incercat sa se ajunga la un buget de echilibru ramanerile in urma accelerandu-se pana la nivelul transformarii acestui sector intr-un organ care-si pierde treptat functia esentiala: aceea de a crea rezerva necesara de cadre pentru progresul societatii. Nivelul tot mai scazut al transferului de cunostinte de profesionalizare a categoriei de educator, ruinarea, la propriu, a dotarilor transforma invatamantul in bolnavul cronic al sistemului pe care in nici un caz nu-l va insanatosi putinul rupt de la gura altor ministere.
Grav este ca de data aceasta Coalitia a ajuns la putere si datorita unui mesaj mai hotarat privitor la reformele necesare si la sprijinul care trebuia oferit pentru ca educatia sa evite colapsul. Si, iata, tocmai membri marcanti ai Coalitiei sunt cei care explica acum, atat de convingator cat pot, ca mai mult nu e de unde si ca trebuie asteptate vremuri mai bune. Strans cu usa si pus in fata unei situatii de o gravitate absoluta - sistarea procesului de invatamant -, Guvernul se gandeste si se razgandeste, afirmand ca va gasi totusi resurse pentru a acoperi macar o parte dintre cererile reprezentantilor sectorului scolar. Cum si de unde, daca acest lucru nu a fost posibil de la prima mana? Inseamna ca modul fundamental de alcatuire al acestui exercitiu, care reprezinta bugetul, este defectuos, daca anumite sectoare primesc sume din care se poate taia fara riscuri pentru a satisface cerintele ultimative, in timp ce altele nu primesc nici macar minimul necesar.
Probabil ca solutia gasita va functiona inca o data. Ea nu va rezolva insa problema suferintei cronice a sectorului de care depinde, in cel mai inalt grad, sanatatea unei societati.