Punctul pe Y / sâmbătă 08 octombrie 2005 Nr: 1698

Episodul Iovan: regretabil, dar exemplar

Ceea ce s-a intamplat in casa familiei Iovan mi-a readus in minte episodul petrecut in urma cu peste opt ani cand eu si familia mea am fost pusi intr-o situatie-limita care, doar prin vointa Celui de Sus nu s-a terminat in mod tragic. A fost insa o drama ale carei sechele sunt inca prezente in memoria tuturor celor implicati - cu o exceptie cunoscuta - oricat de mult ne-am dorit sa ni le stergem. Comuna, in ambele cazuri, este intruziunea unui (unor) straini, prin efractie, in plina noapte, in domiciliile victimelor si intentia infractionala. Ceea ce le deosebeste este faptul ca cel care a intrat in casa Iovan nu si-a dorit cu tot dinadinsul o confruntare cu gazdele, in timp ce 'musafirii' mei au venit pregatiti pentru orice - inclusiv folosirea pustii de vanatoare si a cutitelor cu care se dotasera in prealabil si pe care le-au si folosit. Si intr-un caz si in altul reactia victimelor i-au luat prin surprindere pe talhari, iar daca cel din casa Iovan si-a gasit sfarsitul in actiune, numai o intamplare norocoasa (faptul ca a fost descoperit la timp de politie in ascunzisul in care se retrasese dupa agresiune) l-a salvat de la un sfarsit asemanator pe unul dintre agresorii mei. Deosebite sunt si circumstantele legale ale celor doua episoade. Daca eu, ca victima, puteam sa fiu tras la raspundere si condamnat, daca agresorul isi pierdea viata in confruntare - legea avand atunci prevederi cel putin ciudate - dl Iovan se bucura, pe merit de prezumtia de nevinovatie afandu-se intr-o situatie clara de autoaparare.
Moartea tanarului talhar mi se pare semnificativa din doua puncte de vedere: primul - ea consfinteste printr-un exemplu concret, dreptul individului de a se apara cu orice mijloace atunci cand viata ii este in pericol. Al doilea: se da o greutate concreta principiului inviolabilitatii proprietatii. Si intr-un caz si in altul este vorba despre principii fundamentale, legate de persoana si proprietate, in afara carora adevarata libertate nu poate fi conceputa. Nu poate fi conceputa pentru ca ea implica, in mod egal, respectul fata de cele doua notiuni.
Nu as vrea sa fiu considerat cinic - iar cine a trecut printr-o astfel de experienta va intelege cu mai multa limpezime lucrurile - dar cred ca acest episod, caruia i se vor adauga, probabil si posibil altele, vor fi in masura sa contribuie cu mai multa eficienta decat legea, la diminuare fenomenului infractional. Or, intre toate faptele de violenta, acesta mi se pare cel mai periculos si mai neacceptat: atacarea, maltratarea, jefuirea sau uciderea omului in propriul lui camin!