Punctul pe Y / sâmbătă 01 octombrie 2005 Nr: 1692

Boicotul la pompa

Circuland insidios pe Internet, apelul a deversat in presa, ajungand in cele din urma la Cotroceni, unde a gasit in presedintele Basescu un sustinator infocat.
Ideea boicotului benzinei, prin declararea zilei de 1 octombrie drept 'zi libera' de opresiune petrolista si invitarea romanilor sa nu-si mai alimenteze masinile este prima initiativa civica de acest fel care se face simtita in Romania. Ea a venit ca o manusa peste demersul initiat de presedinte de a tempera puseele incontrolabile de majorare a pretului benzinei la pompa prin verificarea si, eventual, renegocierea clauzelor contractului de privatizare al PETROM.
Desigur, dl Basescu a procedat, de principiu, corect, aratandu-se interesat de o problema care ii afecteaza considerabil pe toti cei cae l-au ales sau nu. Este una dintre prerogativele sale constitutionale, de a media intre popor si institutii, de pe pozitiile interesului general.
Ceea ce n-a inteles presedintele - si ceea ce nici nu s-au obosit consilierii sai sa-i faca cunoscut - este faptul ca un astfel de demers se situeaza la limita moralitatii si a legalitatii atunci cand ameninta sa afecteze nu numai actiunile unei mari companii, dar si stabilitatea si bonitatea sa. Totodata, afectata este si increderea intr-un stat care, mai intai vinde si abia apoi se intreaba daca pretul si clauzele au fost corecte - lucru de natura sa cam taie elanul eventualelor cumparatori fata de ceea ce n-a fost inca vandut.
Si nu in ultimul rand, presedintele ar fi trebuit sa fie informat, in prealabil, ca pretul petrolului este un element fundamental al intregului sistem si ca el depinde de o gramada de factori conveniti in practica curenta, care tin cont mai putin de resursele naturale. Ar fi aflat ca exista o conventie potrivit careia pretul barilului include, teoretic, o sursa unica (golful Mexic, mi se pare) si ca in acesta se include transportul, chiar daca pentru anumite cantitati nu se mai efectueaza. Asa incat Romania, chiar daca este tara extractoare, nu-si poate permite sa comercializeze petrolul la pretul real de cost, fara ca acest lucru sa dezechilibreze intregul sistem. Sunt chestiuni de finete economica, mai greu de explicat, nu doar de inteles, care insa ar fi trebuit stiute.
Unde are, insa, valoare demersul sefului statului este tocmai aceasta reactie nefiresc de prompta a celor care alimenteaza piata romaneasca fata de evenimente cu impact in timp. Sigur ca uraganul Catrina n-avea cum sa influenteze de a doua zi pretul petrolului din Romania. A fost insa un prilej pe care noul proprietar austriac al petrolului romanesc n-a vrut sa-l scape, fortand lucrurile si sperand sa obtina beneficii rapide prin nebagarea de seama a consumatorilor. Acestei mentalitati nu-i poate veni, insa, de hac amenintarea cu revizuirea contractului (practic imposibila). Ea poate fi atentionata serios de un boicot de genul celui programat pentru astazi care, daca va fi imbratisat, va crea un precedent de care, pe viitor, va trebui sa se tina cont.