Punctul pe Y / joi 29 septembrie 2005 Nr: 1690

Intre spaga si bacsis

Prin pateticul - si populistul - sau apel la natiune, de a nu mai da spaga functionarilor statului, Traian Basescu se inscrie cu brio in galeria urmasilor lui Don Quijotte. Calare pe slabanoaga Rosinanta, care este o Romanie strunita cam cum vor muschii sai - adica ai calaretului-Basescu este, insa, un Don Quijotte care isi joaca rolul, pastrandu-si luciditatea si capacitatea de a nu fi foarte convins ca morile coruptiei vor ceda in urma asaltului sau hotarat. Stie insa ca acesta e jocul si isi interpreteaza rolul pentru aplauze si nu pentru rezultate.
Oricat de acuta ar fi tema spagii - ca componenta a coruptiei - ceea ce face Traian Basescu este un simplu exercitiu de retorica, fara nici un fel de urmari. Chiar sunt curios cati cetateni se vor prezenta maine in fata ghiseelor solicitandu-si drepturile si avertizandu-l pe cel din fata lor sa nici nu se gandeasca ca va primi ceva, iar daca vor fi, cati vor obtine hartiile, autorizatiile sau serviciile pe care le-au solicitat.
Problema spagii are radacini istorice si ea s-a instalat temeinic in mentalul colectiv. Spaga este, ca sa spun asa, 'TVA-ul' individului in relatia sa cu institutiile. El stie ca trebuie sa dea dar si ca, la randul sau, va primi, daca este plasat pe 'lantul trofic' al beneficiilor ilicite. Nici macar dublat de apelul de a nu se lua spaga, demersul prezidential nu are mai multe sanse, atata timp cat institutiile asupra carora dl Basescu are autoritatea care vine din functia sa nu vor inlatura conditiile care fac posibila aparitia spagii. Or, piatra fundamentala o constituie conditionarea, explicita sau implicita, a obtinerii unui drept, de o suprataxa neimpozabila. Acest lucru se poate realiza lesne prin precizari regulamentare mai clare, care sa nu lase loc interpretarilor sau initiativelor. In loc sa faca un apel indoielnic la cetatean, presedintele ar trebui sa impuna din partea factorilor responsabili o rapida inventariere si evidentiere a cauzelor care genereaza spaga, si sa le elimine rapid.
Totodata, cred ca ar trebui sa se faca o diferentiere - de data asta in spirit pur european - intre spaga si bacsis - pourboire sau tip, in limbile de circulatie - acesta din urma constituind o recompensa benevola pentru un serviciu de calitate, si asupra careia statul nu are atributii de reglementare, fiind o chestiune intre parti sau persoane. Altfel, apelul basescian poate sa capete conotatii umoristice: cum adica sa nu dai 'spaga' la frizer sau la chelner?