Momentul de luciditateCa deobicei, când se întâmplã lucruri grave, premierul e ori la Nãvodari, sã-Âsi lingã sufletul dupã bãtãliile duse pentru schimbarea Âsefilor de Camere, ori la Bratislava, la un pic-nic al liberalilor, unde toþi membrii sunt aleÂsi, automat, vicepreÂsedinþi. ÃŽn schimb, dl Bãsescu reuÂseÂste sã îmbine ceva mai bine Âspriþul cu utilul Âsi dacã tot nu e Tãriceanu acasã, îÂsi face pomanã Âsi prezideazã el reuniunile comitetului de urgenþã, cu aerul cã 'Âsi pe asta tot eu trebuie sã o fac'. Al Âsaselea val de inundaþii a lovit Âsi el dur o þarã Âsi aÂsa buimãcitã de modul în care Cel de Sus ia cu douã mâini ceea ce dã cu una, Âsi tot de la amãrâþi. Mai bulversaþi decât nenorociþi care au rãmas fãrã un acoperiÂs deasupra capului - cei care au avut norocul sã nu cadã peste ei - sunt cei din clasa conducãtoare. Fie ei miniÂstrii, parlamentari, consilieri prezidenþiali sau simpli opozanþi, par sã nu-Âsi dea seama de ce se întâmplã în jur. Cãci pentru ei prioritãþile sunt cu totul altele: mutare în sediul nou al Senatului, hãrþuiala parlamentarã pe tema noului regulament al Camerelor, disputã sterilã despre vot uninominal sau parlament unicameral, schimbarea secretarilor de stat incompetenþi cu alþii, la fel de incompetenþi. Dacã clasa politicã româneascã mai are o fãrâmã de luciditate în ea ar trebui sã se deÂstepte Âsi sã-Âsi dea seama cã la aceste crize existã o singurã prioritate: aceea a oamenilor nãpãstuiþi de soartã, al cãror destin a fost atât de nemilos lovit de o naturã imprevizibilã Âsi incontrolabilã. Sunt Âsase rânduri de inundaþii , Âsase rânduri de oameni pentru care supravieþuirea este o temã cu atât mai presantã cu cât soluþiile pe care le au sunt mai puþine. Iarna bate la uÂsã Âsi nici mãcar sinistraþii primului val, din Banat, nu au încã promisul acoperiÂs, darãmite cei din care au urmat Âsi - cine Âstie - poate cã mai urmeazã. ÃŽn acest moment, preÂsedintele, premierul, parlamentul Âsi guvernul n-ar trebui sã se gândeascã decât la un lucru: cum îi putem ajuta mai eficient Âsi mai repede pe aceÂsti nefericiþi a cãror unicã vinã este de a fi se aflat la locul nepotrivit Âsi la momentul nepotrivit. Toþi cei care avem ceea le lipseÂste lor ar trebui sã ne gândim cã nu existã datorie mai sfântã Âsi mai presantã decât aceea de a nu-i lãsa de izbeliÂste Âsi de a le întinde mâna de ajutor de care au atâta nevoie. Este momentul în care autoritãþile pot - dacã vor - sã dovedeascã faptul cã rolul lor este sã fie în slujba celor care altfel nu au nici o Âsansã sã se descurce. Pentru asta este însã nevoie de necesarul moment de luciditate care sã conducã la acþiune coerentã Âsi eficientã. Sunt ei în stare de aÂsa ceva? Acum, mai mult ca oricând, pot Âsi au datoria sã o dovedeascã. |