Plangerile pe care le-a facut PSD-ul in exterior, pe tema persecutiilor la care este supus de actuala Putere, care ar vrea sa 'distruga' principalul partid de opozitie si reprezentant al stangii romanesti au avut ecou. Partidul Socialistilor Europeni (PSE) a dat recent un comunicat in care avertizeaza impotriva acestor manevre care nu numai ca ar accentua instabilitatea politica, dar ar si periclita intrarea la termen a Romaniei in Uniune. Dupa Partidul Popular European, PSE este cea de-a doua formatiune politica a continentului ca pondere si sunt cateva tari in care socialistii sunt la putere. Mai pe sleau spus, PSE ameninta, destul de transparent, cu boicotul aderarii daca Puterea isi va pune in aplicare intentiile - considerate neconstitutionale - de a inlocui 'din mers' pe sefii celor doua Camere ale Parlamentului.
Bineinteles ca Puterea va taxa aceasta declaratie de santaj politic si de imixtiune in treburile interne ale tarii. Nimic socant. Probabil ca asa ar fi facut si PSD daca ar fi existat o situatie inversa: daca ar fi avut o coalitie de guvernare si sefia celor doua Camere ar fi fost detinuta de liberali si de democrati. Atunci am fi avut, probabil, demersuri si avertismente din partea Partidului Popular European cum ca ei ar bloca integrarea romanilor daca PSD s-ar atinge de vreun fir de par de pe capul oamenilor sai (acceptand ideea ca, intre timp, PD-ul si-ar fi atins obiectivele populare). Sunt, evident, speculatii. Important este altceva: ce castig ar avea PSD-ul daca socialistii europeni si-ar pune in aplicare intentiile, in caz ca revocarile dlor Vacaroiu si Nastase ar devenit fapt implinit? Ar putea, partidul dlui Geoana (asa se pare) sa suporte povara unui esec de care nu va avea cum sa evite sa fie acuzat? Ar merita cazul celor doi sefi o asemenea 'recompensa'? Si cat de mare va fi beneficiul Aliantei in caz ca ar obtine cele doua demnitati - oricum, mai degraba decorative - in schimbul unei amanari a aderarii, cu toate riscurile si pagubele pe care le-ar implica?
Este cert ca ne aflam in fata unei situatii tipice pentru politica romaneasca: aceea in care se irosesc forte si ambitii pentru mize de doi bani. Pentru ca trambitata 'reparatie' pe care o reclama Alinta nu face nici macar atata, in comparatie cu insurmontabilele probleme pe care le ridica indeplinirea clauzelor, intarziate de un guvern incompetent si de o forta politica incapabila sa-si normalizeze agenda de lucru, dupa aproape noua luni de practica a guvernarii.
In rastimpul in care are loc o gestatie, Alianta a hranit un fetus cu cele mai toxice ingrediente din recuzita politica - anticipate, dispute intre centrele de putere, interminabile procese de schimbare a esaloanelor 3-4-5-6 si 7 de putere - riscand sa aduca pe lume o progenitura cu malformatii congenitale.