Primul tandem (de tip nou - pentru ca si mai inainte de '89 a functionat un tandem celebru) de dupa revolutie a fost format de Ion Iliescu si Petre Roman. Primul avea reputatia unui activist luminat, care tocmai datorita neconcordantei cu viziune dogmatica, traditionala fusese marginalizat si suspectat de a fi dorit sa ia puterea, cel putin in perspectiva zvonului ca ar fi fost coleg si prieten cu Gorbaciov. Desi retras din prima linie de un numar buni de ani, numele lui Iliescu circula ca posibil reprezentant al unei perestroici in care romanii vedeau atunci unica posibilitatede a se desprinde de fundamentalismul national-socialist. Cel de-al doilea a aparut din valmasagul revolutiei datorita pulovarului sau devenit celebru si limpezimii mesajului sau, intr-un moment in care majoritatea era derutata si incapabila sa sesizeze directia reala a evenimentelor. Cei doi au devenit, treptat, un fel de efigie a Revolutiei si majoritatea romanilor, aspiranti la un altfel de viata, rupta de traditia ceausista dar nesubsumata demersului neclar si agresiv al 'istoricilor', le-a acordat increderea sa la primele alegeri libere din '90, vazand in combinatia dintre experienta si luciditatea celui varstnic si hotararea si determinarea celui tanar o garantie a implinirii aspiratiilor sale. Cele doua personaje s-au dovedit insa curand a fi mai putin compatibile decat se parea. A contribuit major la distantarea si ruperea lor finala actiunea unor anturaje antagonice din plecare, fiecare dornic sa obtina partea leului din puterea care facea parte din aura celor doi. Ruptura a fost dramatica si aproape categorica (politica nu lucreaza insa cu superlative, mai ales cand e vorba de calea spre viitoare compromisuri) si a marcat evolutiile anterioare ale celor doi, situandu-i pe baricade politice adverse. Destinul lor s-a asemanat, intr-un fel, prin modul brutal in care au fost inlaturati de la comenzile formatiunilor pe care le-au creat si condus de unele forte politice care i-au considerat, in cele din urma, piedici in calea progresului. Iata-i, dupa aproape o duzina de ani in care n-au mai comunicat decat prin presa, din nou alaturi, umar la umar, in incercarea de a crea un pol social, dincolo de formula strict organizatorica a politicii. Ideea a fost lansata aproape simultan, dovedind ea insasi tendinta de reapropieri dintre doi actori politici aflati in situatia de a pierde contactul cu auditoriul. Iliescu si Nastase sunt dispusi sa mute reprezentatia din salile cu acustica perfecta si decoruri si decoratiuni stilate, pe 'butoaiele' (strazii in speranta ca spectacolul va deveni mai accesibil celor care nu mai au bani de 'teatru politic' ori sunt dezamagiti de calitatea spectacolelor.
Ce succes va avea aceasta incercare - e inca prematur sa incercam sa estimam. Este, insa, cert ca cel putin dl. Iliescu ramane preferatul unui esantion important si ca refacerea tandemului istoric ar putea contribui la consolidarea acestuia. Pana a avea un cuvant de spus in viitoarele regrupari de forte, mai este insa cale lunga.