Daca n-ar fi fost reuniunea asta a ambasadorilor, aproape ca uitam ca tara are si un ministru de Externe. Asa, insa, ne-am dat seama ca dl Ungureanu exista si nu numai ca exista, dar emite si idei. Una dintre acestea - la care, e drept, a percutat cu o oarecare intarziere - este aceea ca Romania are mari interese in zona Marii Negre. Aceasta idee atat de draga sefului - pe linie tematica - al sefului diplomatiei a parut sa ramana ascunsa undeva in cotloanele gandirii ungurene pana cand dinspre Cotroceni nu s-au primit semnale vecine cu candidatura la remaniere. Scapat de pericolul primului val, ministrul se lanseaza acum in forta ca adept al axei binecunoscute, cat si a bazinului recunoscut si n-ar fi exclus ca in curand sa aflam ca este si partizanul 'teoriei licuricilor', e drept, intr-o expresie ceva mai diplomatica decat cea folosita de presedinte la memorabila reuniune pe teme de politica externa de la Golden Blitz.
Ministrul Ungureanu a aparut in fata subordonatilor sai mentionand succesele obtinute in intinerirea personalului din minister (sef de pluton - ambasadorul septuagenar Dunca), in orientarea mai pregnanta spre directiile fundamentale de politica externa pe care le-am pomenit mai devreme si in afirmarea diplomatiei romanesti ca o prezenta discreta pe toate scenele pe care este reclamata prezenta sa.
Evident, criticii ministrului nu vor intarzia sa contraatace, aratand ca in 15 ani diplomatia romaneasca n-a fost niciodata mai putin activa ca acum, ca nu exista obiective concrete (cu exceptia termenului de aderare, problema in care ministrul nu are nici un dubiu ca va ramane 1 ianuarie 2007), ca ministerul a ramas cu aceeasi structura anchilozata si ca 'dinozaurii' au reusit sa convinga noua putere ca fara ei nu se poate si politica romaneasca lasata pe mana unor juni imberbi se va impotmoli iremediabil si asa mai departe. Si, probabil ca adevarul, daca acceptam ideea ca exista si un adevar mai general, e pe undeva pe la mijloc. Dar, indiferent din ce pozitie si cum privesti paharul realizarilor ministrului Ungureanu, pentru mine un lucru ramane greu de inteles: cum reuseste domnia sa sa adopte acest 'low profile' care merge pana la a te intreba daca dansul mai este ministru sau nu, in conditiile in care aceasta functie a insemnat un important vehicul de imagine pentru toti cei care au detinut-o. Cu atat mai mult cu cat aici imaginile se construiesc mai usor. Vorba dlui Nastase, cunoscator al problemei din interior: ca ministru de externe nu trebuie sa faci altceva decat ca la intoarcerea in tara din diverse misiuni sa dai declaratii la presa si sa spui ce-ai facut, ce bine te-au primit cei pe care i-ai vizitat, cat de increzatori sunt in progresul relatiilor bilaterale si cat de mult apreciaza contributia Romaniei la bunul mers al treburilor mapamondului. Ei bine, dl Ungureanu pare ca nici chestia asta nu reuseste sa o faca. Fie din modestie, fie din consideratie pentru atributiile prezidentiale in domeniu, fie...