Punctul pe Y / joi 18 august 2005 Nr: 1654

Vacanta prezidentiala

Nu exista, pana in prezent, un numitor comun al vacantelor prezidentiale. Ion Iliescu anunta doar ca pleaca in vacanta, dupa care disparea in singuratatea bine pazita a Scrovistei, unde se dedica lecturilor amanate, plimbarilor pe sub copacii seculari si analizelor politice facute in compania doamnei Nina. Uneori mai dadea o raita pe la Neptun, unde existau putine posibilitati sa fie vazut de publicul spectator in slip. Despre Emil Constantinescu nu tin minte mare lucru. Ii placea si lui la Scrovistea, nu doar in concediu, iar la Neptun nu tin minte sa fi fost vazut.
Traian Basescu este diferit de cei doi care l-au precedat, in primul rand prin intensitatea cu care traieste fiecare moment de relaxare. Aproape firesc pentru un om care si-a consumat o buna parte din viata pe mare, departe de casa, el pretuieste lucrurile simple care i-au lipsit: terasa Ciresica, muzica lui Gil Dobrica, baletele tiganesti si dansul cu consoarta si - chestiune de politete - cu celelalte doamne in compania carora se afla. Basescu isi face concediul aproape ca un om obisnuit si daca n-ar fi cohortele de sepepisti din jurul sau aproape n-ai baga se seama ca tipul cu chelia arsa de soare care ciocneste zgomotos paharele si aplauda in ritmul muzicii e ditamai presedintele Romaniei.
Evident ca, cu un asemenea program, te astepti mai putin din partea sa sa-si umple timpul cu lecturi din Cartarescu sau cu filme de arta. Nu e domeniul sau si nici nu vrea sa pozeze in consumator de fineturi intelectuale. Basescu este un presedinte-cetatean si poporul il intelege chiar si atunci cand petrecerile lui la terasa au loc in timp ce prin zonele afectate de inundatii oamenii se intreaba cu grija cum se vor descurca maine. In fond, e treaba guvernului si a lui Tariceanu si parca simti unda de satisfactie putin egoista a presedintelui la gandul ca sofisticatul sau premier e nevoit sa renunte la vacanta pe Coasta de Azur sau in Bali pentru a bate, cu cizme de cauciuc, coclaurii satului romanesc fara case. Pentru ca daca presedintii Romaniei au, totusi, ceva comun, acest lucru este reprezentat de preferinta de a-si petrece concediul in tara. Poate ca doar Nastase, daca iesea presedinte, ar fi rupt aceasta traditie, tragand o fuga pana in Sardinia, la prietenul sau Berlusconi sau participand la vreo vanatoare selecta, in Kenia, impreuna cu Țiriac.
Vacanta presedintelui este, la urma-urmelor, unul dintre putinele exemple de normalitate pe care le da o clasa politica ce a reusit sa faca din anormalitate o regula.