Calin Popescu Tariceanu nu este un lider de factura autocratica, cum se practica la noi in viata de partide, unde democratia este, mai degraba, 'o vorba de dansii inventata'. Asta, probabil, pentru ca a ajuns presedinte de partid fara sa lupte, ca rezultat, mai degraba, al unei conjuncturi decat al unei aspiratii interioare. Nefiind un lider autoritar ceea ce se intampla in PNL poate da, unora, impresia ca se practica acolo o libertate a opiniilor putin obisnuita in alta parte. La PD, de pilda, unde cuvantul lui Basescu este lege pentru toata lumea sau, mai exact, pentru cei care mai vor sa defileze sub acest drapel. PNL-ul, insa, are si o traditie de multipolarizare ce a facut ca de-a lungul istoriei sale (cursul scurt) sa se manifeste o droaie de lideri alternativi care au si reusit, la un moment dat, sa faramiteze partidul in aripi si aripioare.
Ajuns la varf, cum spuneam, purtat de valul conjuncturii (defectiunea lui Stolojan si preluarea carmei Aliantei de catre Basescu), Tariceanu se vede confruntat cu o grava criza interna, paralela cu cea externa, in care varfurile de lance ale contestarii, sau ale dorintei de schimbare, sunt chiar doi dintre cei mai apropiati colaboratori ai sai din partid si din Guvern: Mona Musca si Gheorghe Flutur! Nici unul din cei doi, care-si datoreaza plusul de notorietate sansei de a fi fost nominalizati pentru doua posturi abordate mai degraba politic decat tehnic, nu s-a sfiit sa-i infiga cutitul noului Cezar in piept, nici macar in spate, ca-n antichitate, reclamand intoarcerea lui Stolojan si separatia puterilor. Adica presedintele de partid sa nu mai fie si premier, sau viceversa. Amandoi se leapada de Tariceanu, aratandu-si fara echivoc preferinta pentru Stolojan in functia de premier. Ca ei au cantat, la finele saptamanii trecute, mai bine de jumatate dintre presedintii de filiale care au solicitat revenirea lui Stolo din surghiunul de la Cotroceni si plasarea lui intr-o pozitie activa. Mai pe sleau, partidul ii cere, lui Tariceanu, abia dupa ce-a renuntat la ea, o noua demisie! Un altul decat Tariceanu ar fi sugrumat, prealabil, din fasa, aceasta tentativa de puci, facand apel la deciziile Congresului si la regulamentele de partid. Tariceanu insa, din slabiciune, nu din democratie, a acceptat umilitoarea solicitare de a avea o intrevedere cu fostul sau sef si a discuta cu acesta cam cum ar vrea sa se reinsereze in PNL. O astfel de discutie reprezinta primul pas important spre inapoi al lui Tariceanu, confruntat acum cu o dubla presiune - atat din partea presedintelui Basescu, care nu reuseste sa se impace cu ideea pierderii startului anticipatelor, cat si din partea unui curent majoritar din propriul partid, mai dispus sa joace pe cartea prezidentiala decat pe cea proprie.