Cu siguranþã cã dl MeleÂscanu nu este cel mai fericit ministru. Al Justiþiei. ÃŽn orice caz, se poate considera un recordmen. Alãturi de Victor Babiuc, domnia sa dvine cel mai polivalent ministru, cu trei portofolii diferite: Externe, Apãrare, Justiþie! Portofolii grele, fãrã îndoialã.
Nu cã m-aÂs îndoi de calitãþile manageriale ale domniei sale - la urma urmelor a fost Âsi Âsef de partid, nu doar ministru - dar parcã m-aÂs fi aÂsteptat ca Tãriceanu Âsi ai lui sã gãseascã un jurist, nu neapãrat liberal, dar unul care sã fie în stare sã dreagã busuiocul, acum când Bruxelles-ul e cu ochii pe noi. M-aÂs mai fi aÂsteptat ca acelaÂsi premier Tãriceanu sã-l lase pe MeleÂscanu la locul lui - dacã se poate spune aÂsa - la Apãrare, mai ales cã doar vreo douã luni ne mai despart de Summit-ul NATO, care este în primul rând al Apãrãrii. Cu atât mai mult cu cât nominalizarea lui Radu Stroe pare a fi fãcutã mai degrabã în ciuda lui Bãsescu decât în folosul Apãrãrii.
Ce mi se pare ciudat, extrem de ciudat, este cercul extrem de redus în care liberalii îÂsi cautã ministeriabilii. Unde este celebra rezervã de cadre? Ce s-a întâmplat cu toþi veleitarii liberali, buni la toate? S-au dat la fund sau i-au dat alþii? ÃŽncãpãþânarea de a merge pe mâna Noricãi Nicolai, în ciuda boicotului hotãrât al preÂsedintelui, aduce Guvernul în pragul colapsului. Adulmecând slãbiciunea tot mai marcatã a Executivului adversarii politici care pãreau pânã mai ieri cel puþin binevoitori - indiferenþi, tresar acum simþind în nãri mirosul de sânge politic Âsi Âsansa de a doborî prada fãrã prea mult efort. Singurul lucru care-i reþine pe pesediÂsti este speranþa cã în cele vreo Âsase luni pânã la legislative ar mai putea sã-Âsi creascã niþel procentajul. Singurii care ar dori, în mod sincer, cãderea guvernului în acest moment, sunt democraþii Âsi Traian Bãsescu. Le lipsesc, însã, aliaþii. Democraþii, oricât sunt ei Âsi liberali, sunt din ce în ce mai izolaþi, iar „izolatorul” lor se numeÂste Traian Bãsescu. Chiar dacã scot ei din Statut paranoica prevedere cã n-au voie în vecii-vecilor sã facã vreo alianþã cu PSD-ul, intenþiile lui Bãsescu le taie orice Âsansã de a întinde vreo punte pe care sã se înfrãþeascã pânã la trecerea râului. ÂSi aÂsa, tabloul momentului se contureazã în tuÂse violente Âsi dizarmonice: un guvern tot mai neputincios, care nu-Âsi mai gãseÂste resurse de supravieþuire Âsi un front opoziþionist în care nimeni nu doreÂste sã se alieze cu nimeni. O garanþie perfectã pentru un pãgubos statu-quo pânã la limita rãgazului dat de Constituþie.
