Aniversarea istoricei uniri, cea care a semnat actul de naÂstere al României moderne la 1859, prefaÞând desĂŁvârÂsirea unui proces exemplar decis prin voinÞã popularĂŁ la 1918, sunĂŁ fals ĂŽn contextul actual. AdunaĂži de nevoie Âsi fĂŁrĂŁ chef la IaÂsi, liderii noÂstri politici au aniversat privind chiorâÂs unii spre alĂžii Âsi neÂstiind cum sĂŁ facĂŁ sĂŁ nu li se ĂŽncruciÂseze drumurile. Din atitudinea lor derivĂŁ Âsi o tot mai marcatĂŁ dezbinare la nivel colectiv, România ĂŽmpĂŁrĂžinde-se, din nou, pĂŁgubos Âsi neverosimil, ĂŽn mai multe clone.

Oricât ar pĂŁrea de paradoxal, am sentimentul cĂŁ niciodatĂŁ românii n-au fost mai uniĂži, „ĂŽn cuget Âsi simĂžiri”, decât atunci când asupra lor s-a abĂŁtut teroarea ideologicĂŁ a comunismului autoritarist. Atunci România a fost, pe de o parte, divizatĂŁ ĂŽntre „ei” Âsi „noi”, iar pe de alta s-a coagulat ĂŽntr-o rezistenÞã tĂŁcutĂŁ, dar consecventĂŁ, ĂŽmpotriva bunului plac care ridica ĂŽntreaga naĂžiune la condiĂžia de turmĂŁ, fĂŁrĂŁ drepturi dar cu nelimitate obligaĂžii.
Din aceastĂŁ „unire” a rezultat explozia popularĂŁ din decembrie 1989. A fost o despĂŁrĂžire violentĂŁ de o realitate anacronicĂŁ Âsi ĂŽmpovĂŁrĂŁtoare Âsi s-a vĂŁzut, mai bine ca oricând, cât erau de singuri, de izolaĂži Âsi de rupĂži de realitate, cei mai „iubiĂži” dintre muritori.

Din pĂŁcate, sentimentul ĂŁsta de ĂŽnfrĂŁĂžire generalĂŁ n-a durat mult. Ba a durat chiar foarte puĂžin, pânĂŁ când adversitĂŁĂžile Âsi diversitĂŁĂžile Ăžinute ĂŽn frâu de controlul totalitar s-au dezlĂŁnĂžuit. Am asistat vreme de câÞiva ani la cele mai ĂŽndârjite Âsi mai nefireÂsti dispute de principii a cĂŁror mizĂŁ era era una foarte materialĂŁ: acapararea puterii, ĂŽntr-un sistem care proclamĂŁ, dar nu aplicĂŁ, principiile democraĂžiei. ExerciĂžiul unei libertĂŁĂži asumate dincolo de limitele ei fireÂsti a fost corectat Âsi ratificat de obiectivul fundamental - intrarea ĂŽn marea familie europeanĂŁ. Pasul a fost fĂŁcut Âsi odatĂŁ ajunÂsi acolo românii demonstreazĂŁ cĂŁ nu sunt ĂŽn stare sĂŁ respecte nici spiritul Âsi nici litera comportamentului democratic. NesfârÂsitele dispute, utilizarea instituĂžiilor pentru Âsicanarea adversarilor, invectiva Âsi insolenĂža au devenit instrumente de lucru curente. Unirea a dispĂŁrut Âsi din cuget Âsi din simĂžiri, dar continuĂŁ sĂŁ fie sĂŁrbĂŁtoritĂŁ cu fals respect Âsi lipsĂŁ de pudoare...