In actualul ciclu electoral, justitia a fost terenul preferat a experimentelor reformiste. Totul a inceput odata cu suflul nou pe care l-a pus intr-un minister in care se pare ca femeile sunt preferate pentru sinonimia cu emblema justitiei - dovada ca avem pana acum deja trei femei ministru, lucru nemaiintalnit in vreun alt minister - deja celebra doamna Macovei. Dincolo de stilul sau nonconformist - presupuse libatiuni bahice pe la sindrofii, iesiri informale pe la locante cu consilierul - jurnalist dupa program - doamna Macovei s-a remarcat de la bun inceput prin cateva masuri prin care a anulat ceea ce facuse predecesoarea sa, Rodica Stanoiu. Daca aceasta lasase mai larg lantul dependentei magistratilor de minister, dansa l-a scuturat, asumandu-se responsabilitati care nu mai erau ale sale. A intrat in razboi deschis cu CSM-ul, transformand dezbaterile de acolo in veritabile altercatii. Desi sustinuta politic de PNL, s-a pus deindata in slujba presedintelui ridicandu-i mingi la fileu in meciurile acestuia cu diferiti lideri politici de-ai casei. Bref, a reusit in doi ani sa dea complet peste cap o justitie si asa ramasa in urma reformelor generale. A jucat insa atat de bine rolul de Ioana D’Arc, incat unii oficiali europeni chiar au crezut-o mai capabila decat era, facand abstractie de faptul ca ii lipseau calitatile organizatorice si de relationare umana ca sa faca lucrurile sa functioneze. Osanalele pe care i le-a ridicat „o anumita parte a presei” au facut-o chiar sa se creada o campioana a luptei cu coruptia, pe care neinvingand-o la Bucuresti, a incercat-la fel de fara succes, sa o doboare in Macedonia. Remanierea sa a facut pe mai toata lumea fericita-mai putin, poate, pe presedinte, care-si pierdea si ultimul agent de influenta din coasta Executivului.
Dupa un scurt interludiu masculin, marcat de naivitatile si de boacanele imberbului fin al Fenechiului, Justitia reintra pe maini de femeie. Norica Nicolai este facuta din alt aluat. In primul rand are experienta politica ce ii poate permite sa nu se rezume la un rol de „Gica Contra”. Are si experienta administrativa, din perioada precedentei guvernari de dreapta. A reusit sa pastreze o distanta de siguranta si fata de presedinte, dar si fata de seful sau de partid, caruia nu i-a cantat in struna. Marele dezavantaj pe care-l infrunta Norica Nicolai este cantitatea de balast adunata in trei ani intr-un minister scapat din haturi, si scurtimea mandatului sau, la care se adauga „sabia lui Damocles” pe care o flutura deasupra capului justitiei eventualitatea uneei activari a clauzei de salvgardare.
In rest, toate bune si frumoase-atata timp cat sunt patruse de spiritul Sarbatorilor. Dupa aia o luam de la capat.