Justitia femeilor: de la Monica la NoricaIn actualul ciclu electoral, justitia a fost terenul preferat a experimentelor reformiste. Totul a inceput odata cu suflul nou pe care l-a pus intr-un minister in care se pare ca femeile sunt preferate pentru sinonimia cu emblema justitiei - dovada ca avem pana acum deja trei femei ministru, lucru nemaiintalnit in vreun alt minister - deja celebra doamna Macovei. Dincolo de stilul sau nonconformist - presupuse libatiuni bahice pe la sindrofii, iesiri informale pe la locante cu consilierul - jurnalist dupa program - doamna Macovei s-a remarcat de la bun inceput prin cateva masuri prin care a anulat ceea ce facuse predecesoarea sa, Rodica Stanoiu. Daca aceasta lasase mai larg lantul dependentei magistratilor de minister, dansa l-a scuturat, asumandu-se responsabilitati care nu mai erau ale sale. A intrat in razboi deschis cu CSM-ul, transformand dezbaterile de acolo in veritabile altercatii. Desi sustinuta politic de PNL, s-a pus deindata in slujba presedintelui ridicandu-i mingi la fileu in meciurile acestuia cu diferiti lideri politici de-ai casei. Bref, a reusit in doi ani sa dea complet peste cap o justitie si asa ramasa in urma reformelor generale. A jucat insa atat de bine rolul de Ioana D’Arc, incat unii oficiali europeni chiar au crezut-o mai capabila decat era, facand abstractie de faptul ca ii lipseau calitatile organizatorice si de relationare umana ca sa faca lucrurile sa functioneze. Osanalele pe care i le-a ridicat „o anumita parte a presei” au facut-o chiar sa se creada o campioana a luptei cu coruptia, pe care neinvingand-o la Bucuresti, a incercat-la fel de fara succes, sa o doboare in Macedonia. Remanierea sa a facut pe mai toata lumea fericita-mai putin, poate, pe presedinte, care-si pierdea si ultimul agent de influenta din coasta Executivului. |