Luni, in Parlament s-a dezbatut problema taxei de prima inmatriculare. Parlamentarii au acuzat, guvernul s-a scuzat. Venite cu ideile lor, partile au plecat asa cum au venit. A fost, mai degraba, un cenaclu, in care fiecare a cautat sa faca mai pe „desteptul”. Sa joace un alt rol decat cel real. Guvernul - ca e preocupat pana peste urechi de protectia mediului si ca n-are ideal mai nobil decat acela. Parlamentarii - ca ii doare de problemele cetateanului caruia nu-i impartasesc aceasta problema din motive obiective: ei circula cu masini la prima mana, puse la dispozitie cu generozitate de stat.
De un an si ceva de cand a fost lansata, aceasta taxa - abuziva ca orice taxa - a devenit una dintre marotele primului ministru. Confruntat cu opozitia fireasca a Uniunii Europene, el a declarat ca „nu va renunta nici mort la taxa”. Ai zice ca aceasta a devenit o chestiune de principiu. In fond este una de interes personal. Tariceanu provine din nobila casta a dealerilor de masini noi. Citroen scria pe el pana sa devina premier. Este si in prezent presedinte de onoare al APIA - asociatia producatorilor si importatorilor de masini. O categorie de baieti destepti care prospera de pe urma noilor imbogatiti si pe care aceasta taxa ii serveste ca o manusa. De cealalta parte sunt baietii fraieri, cei fara bani si care spera sa-si puna pe roate o mica afacere, sau sa-si imbunatateasca viata cu mai putini bani decat cei care-i au si nu se uita cand e vorba sa-i arunce pe un autoturism de fite, cu pret corespunzator. In aceasta bataie evident ca au castig de cauza primii. Mai ales ca au recurs la cateva trucuri menite sa-i „convinga” pe cei multi ca e in folosul lor sa ia o masina noua, nepoluanta. De tot hazul este cand baietii de casa ai premierului se lanseaza in demonstratii stiintifice. Va ramane de pomina lectia tinuta de ministrul Vosganian, la tabla, in care s-a incurcat penibil in argumentatia pregatita. Mai nou, echipa de soc a dealerilor auto a pus la cale un alt artificiu: va schimba numele taxei, tot printr-o ordonanta de urgenta, si va dispune cheltuirea banilor pe piste de biciclete si excursii de documentare in Delta, cu sprijinul ONG-urilor adapate de la buget. Cel mai intens a exploatat, insa, Guvernul, celebrul sau program „Rabla”. Dai masina veche la DCA, primesti un bonus la cumpararea unei masini noi - dar doar de la anumiti dealeri, autorizati de aceiasi baieti destepti. In ritmul actual, guvernul ar scoate din circulatie masinile vechi peste vreo 10-15 ani.
Cel mai grav lucru in toata povestea asta nu mi se pare sfidarea populatiei, ci atitudinea fata de Comisia Europeana. Aceasta a avertizat de la inceput ca nu va permite existenta unei discriminari pe piata si ca va obliga guvernul sa dea banii inapoi. Guvernului (acesta) nici ca-i pasa. Socoteala e in felul urmator: noi luam banii, ii folosim pe unde avem nevoie sa facem populism, iar de dat inapoi ii va da, tot de la buget, un guvern viitor cu care noi nu vom mai avea treaba. Si vom ramane si cu banii luati pe masinile noi! Curat murdar, coane Caline! Daca ai fi avut aceeasi vana sa te „bati” cu Comisia si pe problemele agricole - pe care stim cu totii ca le-am negociat in genunchi, pe vremea lui Nastase si Sarbu - as fi zis: aferim! E tare omul. Asa insa nu pot sa zic decat ca nu vrea altceva decat sa demonstreze camarilei sale ca se poate baza pe el. Pana la moartea… guvernului.