Punctul pe Y / joi 06 decembrie 2007 Nr: 2095

(S)Pionul Liniuta

Pe vremea cand a fost promovat neasteptat de Plesu in functia de secretar de stat la „Externe”, imberbul Mihai Razvan Ungureanu s-a facut remarcat pentru o nota interna in care preciza - obligatoriu - modul in care trebuia sa-i fie scris numele: „Mihai - liniuta - Razvan” Ungureanu. Asa i-a si ramas numele: Liniuta! Cunoscut mai ales pentru gloriosul sau trecut utecist, Ungureanu a trecut prin diplomatie fara a lasa urme, schimbarea de regim aruncandu-l intr-o slujba creata de Pactul de Stabilitate, la Viena. Acolo, la S.E.C.I., Razvan liniuta- Mihai a dus un trai tihnit, departe de lumea dezlantuita a politicii dambovitene, si fara cine stie ce obligatii, dat fiind faptul ca Pactul de Stabilitate a fost rapid trecut pe planul al treilea al preocuparilor occidentalilor, confruntati cu o Iugoslavie recalcitranta. Acolo l-au redescoperit „vanatorii de capete” ai Aliantei DA, obligata la un test de viteza supersonica: sa gaseasca cat de iute se poate candidati pentru portofoliile unui guvern care trebuia sa intre in paine pana la Craciun! Un guvern de „sacrificiu”, dupa cateva luni fiind programate alegeri anticipate, care, in viziunea prezidentiala urmau sa dea o majoritate confortabila dreptei. Cum, insa, nimic nu e mai durabil decat temporarul, guvernul n-a demisionat, alegeri nu s-au mai facut si echipa de stransura a trebuit sa-si duca crucea incompetentei si a nepotrivirii pana la un capat. Dupa ce s-a agitat nitel, sa se vada ca ministerul are un nou stapan, Liniuta s-a potolit si si-a vazut de vizitele in strainatate care mai toate aveau escale la Viena, unde continua sa traiasca consoarta si, dupa un timp, odrasla ministeriala. Cu toate eforturile depuse, Liniuta n-a gasit transeea potrivita care sa-l fereasca de tirurile „prietenesti” ale celor doi centri de putere, ramanand la mijloc in scandalul ostaticlilor din Irak despre care „uitase” sa-l informeze si pe premier. Si-a dat demisia, nu inainte de a incerca o manevra subtila - aceea de a-si dubla salariul pentru importanta functie onorifica de la Viena, pe care si-o pastrase grijuliu pe tot parcursul mandatului. A iesit atunci din partid (PNL) asa cum si intrase: peste noapte si fara sa lase vreo urma. Eshivarea de a figura pe lista europarlamentarilor i-a atras reprosuri din partea premierului. Dar i-a adus o nominalizare din partea presedintelui, bucuros sa-i posteze o sula in coasta lui Tariceanu. Mi-a greu sa cred ca Basescu isi face vreo iluzie in privinta capacitatii lui Ungureanu de a administra fabrica de spioni. Nici nu are nevoie de asa ceva, relatia sa directa cu esalonul doi fiindu-i suficienta. Ungureanu va ramane ca un pion prin care spera sa-l tina in sah pe premier. Daca nu va reusi, il va scoate fara regrete de pe tabla. Ca pe Elvis. Si ca cel care-i va urma lui Liniuta...