Punctul pe Y / luni 03 decembrie 2007 Nr: 2092

Esecul referendumului sau succesul lui Basescu?

Daca am credita alegerile europarlamentare ca fiind reprezentative pentru actuala structura a electoratului, prima intrebare care-mi vine in minte este urmatoarea: de ce au participat la referendumul pentru „uninominalul lui Basescu”, doar un sfert dintre cei cu drept si convingeri de vot? Daca ne luam dupa scorul adaugat al celor doua formatiuni de suflet - PD si PLD - procentajul celor pe care doar acestea ar fi trebuit sa-i aduca la urne este de vreo 40%. N-a fost, insa, nici pe departe asa.
Primul motiv il constituie personalizarea excesiva a referendumului. El a fost aproape umanim acreditat ca „al lui Basescu”, nu ca al „romanilor” lui. Acestia s-au vazut implicati intr-o disputa care le este straina si care nu le ofera nicio satisfactie. Referendumul a devenit unul dintre armele de batalie politica dintre Basescu si Tariceanu. Intrebarea n-a mai fost daca uninominalul asta e bun sau rau, ci cui ii serveste si pe cine afecteaza utilizarea lui. In mod repetat presedintele a militat nu pentru aducerea „romanilor” la urne, ca sa hotarasca ei, cu capul lor, ci aducerea lor ca sa-i voteze lui uninominalul. Modelul acesta de vot a adus izbitor cu cel utilizat de sistemul comunist, unde erai adus la urne ca sa votezi pe cine trebuia (nici nu exista alternativa). Or, din capul locului electoratul de astazi a respins acest procedeu.
Un alt posibil raspuns consta in aceea ca o parte a electoratului - putin numeroasa, e drept - a inteles despre ce este vorba. Ca intre varianta lui Basescu si cea a Guvernului nu sunt diferente majore, ca e vorba, practic, despre acelasi model si ca, in aceste conditii, tot acest circ, cu cheltuieli si desfasurare de forte, era profund inutil. Si, ca atare, a refuzat sa-l valideze ca metodologie.
Dar, marea problema pe care a avut-o de infruntat acum presedintele, este pretul pe care trebuie sa-l plateasca pentru politica sa de permanenta hartuire a guvernului si a adversarilor politici in general. Traian Basescu practica un soi de haiducie de tipul „singur impotriva tuturor”, care este valabila intr-un anumit context istoric. Nu insa si in cel actual, cand societatea democratica are, dispune de resorturile necesare reglarii unor fenomene nocive. Sigur, clasa politica nu este cea mai calificata si mai curata. Dar pe asta o avem. Este produsul societatii, la fel ca si Traian Basescu. Ea nu poate fi curatata si innoita la comanda, pe baza de impresie personala. Or tocmai asta este procedeul pe care presedintele il recomanda si prin care se recomanda. O asemenea maniera nu poate fi decat falimentara, iar „romanii”, invocati cu supramasura, nu mai par dispusi, dupa trei ani de nereusite, sa-l crediteze pe Basescu intr-o disputa care apare tot mai limpede a fi intre „ceilalti” si „oamenii mei”. De aici esecul referendumului care nu a raspuns la intrebarea „vreti sau nu vot uninominal”, ci la aceea mai complexa: „vreti sau nu, in continuare, un presedinte artagos si ineficient”.