Ion Iliescu observa, pe buna dreptate, nu numai faptul ca PSD-ul a obtinut cel mai mic scor electoral din existenta sa, devenind din cel mai important partid, unul de mana a doua, dar si ca in ansamblul sau, scrutinul din 25 noiembrie marcheaza cel mai important succes al dreptei. Intr-adevar, cumulate, voturile PD, PNL si PLD ar fi suficiente pentru o guvernare „legitima” - vorba dlui Basescu - daca Alianta DA n-ar fi moarta si ingropata.
Cum se explica acest succes, intr-o tara saraca, in care electoratul ramane, preponderent, unul coplesit de probleme sociale? Raspunsul este: Basescu.
Intr-adevar, Traian Basescu reprezinta vectorul dreptei, indiferent ca a fost vorba de PD sau PNL, sau chiar de PLD. Incercand sa-si „agate” referendumul de votul pentru europarlamentare el a reusit, de fapt, sa influenteze europarlamentarele, sacrificandu-si uninominalul. Duminica, la vot au iesit in special sustinatorii sai. Acestia au avut ca prim obiectiv referendumul, si abia apoi europarlamentarele. Votul pentru partide s-a impartit de la acelasi esalon de votanti - cei care mai au incredere in presedinte si doresc ca propunerile pe care le emite sa fie puse in practica. Votul partidelor este, deci, votul unei categorii distincte de votanti. Evident, nu in totalitate, dar cert majoritar. Din acest raspuns deriva o a doua intrebare: cat e de real tabloul care rezulta din vot? Este acesta raportul de forte intre stanga si dreapta, sau intre partide? Evident, raspunsul este: nu! Rezultatul este unul circumstantial si nu reflecta distributia optiunilor in societate decat in masura in care a fost vizat un anumit aspect: atitudinea fata de propunerea votului uninominal. Activistii pro-Basescu, in general, si cei anti-Basescu, intr-o masura mult mai mica, au iesit din casa si au mers la vot. Ceilalti - majoritatea de aproape trei sferturi - au stat acasa si au asteptat rezultatele. Cu siguranta ca acestea vor declansa reactii diverse. Cea mai importanta s-ar putea sa fie cea a electoratului de stanga si a celui radical care risca sa-si vada exponentii optiunilor lor iesiti din joc. De aceea cred ca la cel mai apropiat nou test electoral - localele de anul viitor - rezultatele vor fi cu totul altele. Iar raportul de forte nu va mai fi la fel de debalansat, in favoarea dreptei. Un rol important in clarificarea acestui aspect il va juca in continuare presedintele Basescu. Desi in pierdere evidenta de popularitate si credibilitate - a fost, dealtfel, cea mai slaba performanta a sa din toate timpurile - el va continua sa exercite influenta asupra unui electorat mixt mai ales ca acesta nu vede in el un exponent exclusiv al dreptei. Discursul sau incrancenat in favoarea democratiei ar putea sa devina un bumerang, iar pozitia democrata ocupata circumstantial de oamenii lui Boc, sa devina o amintire. Nici PSD-ul, cu toate crizele sale interne, nu poate sa ramana un partid de doar 20%, dupa cum nici PRM-ul n-ar trebui sa iasa atat de brusc din joc - daca nu cumva chiar liderul sau ii va da branciul decisiv spre disolutie. Localele din 2008 vor aduce la rampa o tripleta de partide cu ponderi apropiate si cel mult inca un jucator de „balanta”, cu posibilitatea de a o inclina in directia in care e dispus sa joace.