Fãrã îndoialã cã rezultatul cel mai surprinzãtor al alegerilor europarlamentare este situarea partidului România Mare sub prag, deÂsi un asemenea curs era previzibil prin prisma ultimelor evoluþii ale formaþiunii.
România Mare este, din 1992, o prezenþã neîntreruptã pe scena parlamentarã. ÃŽncã de la primul sãu mandat, a fãcut parte din coaliþia care a susþinut guvernul Vãcãroiu, obþinând chiar Âsi o serie de funcþii în eÂsalonul doi al administraþiei. Foarte activ în opoziþie, în perioada guvernãrii CDR, partidul lui Corneliu Vadim Tudor s-a bucurat de un sprijin deosebit din partea unui electorat radical, liderul sãu intrând chiar în turul doi al prezidenþialelor, ca opozant a lui Ion Iliescu. A fost momentul de vârf al partidului, prezenþa sa în parlament ca ce-a de-a doua formaþiune politicã consolidând o structurã destul de aproximativã, bazatã în totalitate pe statura preÂsedintelui sãu. Alegerile din 2004 au marcat un recul, condiþia de partid de opoziþie, indiferent de cine este la putere, reflectându-se supra calitãþii unui electorat interesat nu doar de împartãÂsirea unor opþiuni radicale. Apariþia în scenã a lui Gigi Becali Âsi a PNG-ului sãu, Âsi evoluþia acestora într-un registru apropiat, a pãrut sã rupã un important eÂsalon de electorat, transferându-l într-o zonã mai vizibilã. Deosebirile dintre cei doi au rãmas Âsi rãmân importante, publicul vãzând - oricât ar pãrea de paradoxal - în Vadim un personaj mai ponderat Âsi mai adaptat la rgulile jocului. Chestiunea creÂsterii PNG-ului a fost un fenomen de scurtã duratã, urmat de o descreÂstere la fel de rapidã, confirmatã de scrutinul europarlamentar. Nimeni nu se aÂstepta însã ca PRM-ul sã coboare sub prag, cu atât mai mult cu cât în ultimele luni Vadim marcase o revenire spectaculoasã, pe fondul crizei din Italia. Este probabil însã ca nucleul radical sã nu fi împãrtãÂsit tocmai acest gest de rupere de axa radicalã-extremistã europeanã. Reacþia lui Vadim din seara votului a fost una emoþionalã. ÂSi nerealistã. Era puþin probabil ca ordinul sãu sã fie urmat de parlamentarii care mai au, totuÂsi, mai bine de un an în faþã. Retragerea în schimbul a ce? Apoi, un calcul logic spune cã dupã acest duÂs rece ar exista resursele necesare refacerii, dar numai printr-o acþiune limpede Âsi raþionalã, utilizând beneficiile logistice ale condiþiei de partid încã parlamentar.
Rezultatul de la europarlamentare nu reprezintã o sentinþã definitivã. Actuala configuraþie marcheazã un dezechilibru determinat de avansul dreptei. Replica stângii poate fi semnificativã, mai ales într-o þarã ca România unde electoratul scãpãtat rãmâne predominant.
