Toate evaluarile si analizele efectuate pana acum s-au bazat pe palmaresul electoral din 2004, adnotat de rezultatele adesea divergente ale unor sondaje de opinie care cel mai adesea au purtat marca celui care le-a comandat.
Alegerile pentru parlamentul european fac o ordine relativa, dupa trei ani, in ierarhiile politice si propun o baza de plecare pentru analiza evolutiei spectrului politic in anul ramas pana la urmatoarele alegeri legislative.
Spun „ordine relativa” pentru ca miza acestui scrutin nu a fost de natura sa catalizeze electoratul la nivelul pe care l-ar fi cerut asezarea in campul politic a noilor structuri de putere. A fost, mai degraba, un test care a luat pulsul si temperatuta competitorilor si oferit indicii asupra evolutiei perceptiei publice.
Cea mai importanta concluzie tine de rocada „la varf” dintre PSD si PD. Fostul castigator al alegerilor din 2005, trecut prin purificarile pe care le-a impus conditia sa de partid de opzitie, inregistreaza un recul evident. Mai mic insa decat estimarile pesimiste, de unde si aparenta satisfactie cu care Geoana a „salutat” victoria. Partidul Democrat se instaleaza pe prima pozitie, ca invingator, dar cu o victorie dulce-amaruie, amendata de cele circa 10 procente pe care le pierde fata de estimarile din sondaje, dintre care vreo 7 s-au dus, paradoxal, spre aripa desprinsa de la liberali si adoptata de Basescu. „Canibalizarea” interna din tabara prezidentiala nu este de natura sa dea vreo satisfactie democratilor, ale caror reticente fata de aliatul impus vor creste proportional cu mizele viitoare.
Cu un oftat de usurare si o oarecare mirare au intampinat rezultatul liberalii: erodarea la guvernare si atacurile constante ale presedintelui ii faceau sa se astepte la un scor mult mai mic - in jur de 10%. Iata, insa, ca in aceste conditii de beligeranta, liberalii obtin cel mai bun rezultat din istoria moderna a participarilor lor la vot. Mai putin gratie masurilor populiste luate in ultima vreme si mai mult datorita sentimentelor generate in public de campania dusa de Basescu impotriva lor. Uniunea Democrata a Maghiarilor, confruntata cu spectrul disparitiei din scena parlamentara, si-a mobilizat exemplar masa de votanti, realizand, practic, maximum din ceea ce a sperat. Ba, chiar mai mult, avand in vedere si cele trei procente ale lui Tokes, care dovedesc ca maghiarii si-au depasit chiar propriul bazin electoral.
Surprinzator, in randul „calificatilor” apare si constructia prezidentiala a lui Teodor Stolojan, caruia nu i se dadeau sanse de promovare. Aceasta nu musca, insa, din tortul lui Tariceanu si nu este exclus ca evolutia ei viitoare sa se faca tot in detrimentul lui Boc&comp.
Iesirea din scena - deocamdata - a PRM-ului dezechilibreaza raportul de forte stanga-dreapta si pe acest dezechilibru se vor structura viitoarele strategii electorale.Viitoarele puteri se vor negocia intre trei, maxim patru formatiuni, ceea ce va simplifica lucrurile si le va face mai de inteles pentru un electorat tot mai desprins de aceasta realitate.