Punctul pe Y / Friday 23 November 2007 Nr: 2084

Hai la INDIFERENDUM!

Cu excepþia lui Traian Bãsescu, nimeni nu pare prea entuziasmat de ideea participãrii la un nou referendum, mai ales dupã „succesul de public” al celui mai recent - acela care l-a salvat pe preÂsedinte de la suspendare. ÂSi care a avut loc Âsi el în condiþiile celei mai slabe participãri la vot din ultimii 18 ani.
Timp de aproape 50 de ani, în România exerciþiul electoral a fost - practic - obligatoriu, iar ratele de participare (99,99%) uimeau lumea democraticã, unde de regulã procentul este puþin peste jumãtate. La fel de impresionantã era Âsi unanimitatea cu care poporul îi vota pe cei pe care îi propunea partidul - practic fãrã voturi contra. Am putea spune chiar cã comuniÂstii au inventat uninominalul, înainte sã-l redescopere Bãsescu, doar cã nu se mai încurcau cu douã tururi inutile. Votul pe liste a apãrut la alegerile din 1992. ÃŽn 1990 s-a dat vot la tot poporul: a participat cine a vrut Âsi a putut, iar pragul electoral a fost aproape inexistent. Cu toate acestea, numãrul formaþiunilor politice intrate în parlament cu câte 1 - 2 reprezentanþi, nu a fost atât de mare încât sã creeze o dificultate funcþionalã, mai ales cã FSN-ul luase tot caimacul, dispunând de o majoritate confortabilã care i-a permis sã tolereze pluripartitismul verbal al momentului.
1992 a adus listele Âsi, odatã cu ele, pragul electoral de 3%. Prima victimã a pragului a fost - pe cât de neaÂsteptat pe atât de drastic - PNL-ul, pe atunci „navã-amiral” a opziþiei istorice Âsi co-participant la guvernarea Stolojan. Listele au adus cu ele Âsi primul balast semnificativ într-un Parlament populat, între 1990 Âsi 1992, de mult mai multe personalitãþi publice cu record Âsi discurs semnificativ pentru alegãtori. Listele au permis Âsi prima coagulare semnificativã în direcþia unei guvernãri de stânga, la care co-participau patru partide, Âsi a unei opoziþii de dreapta, cu o multitudine de formaþiuni de sorginte civicã reunite sub umbrelele unei Convenþii în curs de structurare. Urmãtorul pas semnificativ a fost în 2000, când pragul înãlþat la 5% a lãsat de dinafarã principalul partid de guvernãmânt Âsi a asigurat opoziþiei social-democrate cea mai confortabilã majoritate, cu sprijinul aliatului de ocezie - PUR:
Ce va aduce votul de la referendumul de duminicã? ÃŽn primul rând, cred, cel mai mic numãr de votanþi, expresie a indiferenþei tot mai accentuate cu care oamenii privesc disputele politicienilor. Partizanii lui Bãsescu, animaþi de campania singularã a acestuia, vor încerca sã producã o schimbare pe care clasa politicã, în întregul sãu, a demonstrat cã nu o doreÂste Âsi cã nu e dispusã sã se batã pentru ea. Rãmâne, în acest caz, sã vedem care sunt planurile B, C Âsi D ale unui preÂsedinte angajat într-o disputã aproape sinucigaÂsã cu toatã politicimea, în numele poporului indiferent.