Punctul pe Y / marşi 20 noiembrie 2007 Nr: 2083

Ruleta referendumului

A ramas mai putin de o saptamana pana la scrutinul pentru europarlamentare, dublat de un referendum - al doilea din acest an - pentru votul uninominal in doua tururi si parca niciodata, in cei aproape 18 ani care au trecut de la Revolutie, dezinteresul romanilor pentru democratia participativa nu a fost mai mare ca pana acum.
O prima explicatie o poate constitui miza minora a celor doua evenimente. Populatia nu a inteles mare lucru din exercitiul de pana acum al europarlamentarilor nostri. A inteles doar ca niste oameni, trimisi la Strasbourg pe criterii aleatorii, stau acolo pe diurne bune si nu fac mai nimic. Iar cand ar trebui, totusi, sa faca ceva, se impart in doua, la fel ca acasa, cum a fost cazul, mai deunazi, cu „meciul” tacut dintre democrati si restul lumii. Partidele n-au ajutat mai deloc electoratul sa inteleaga de ce este important acest scrutin. Listele contin ori nume neinteresante, ori anonimi. Campania din mass-media a fost terna, iar concursurile organizate de unele posturi TV mai ambitioase au fost pur si simplu penibile. Singurele, ceva mai interesate, par a fi partidele mici, fara prea multe sanse, care incearca sa forteze procentele in vederea viitoarelor alegeri. Europarlamentarele apar mai degraba ca o loterie „6 din 49” de la care fiecare asteapta o minune mai mare sau mai mica.
Referendumul apare chiar mai dramatic: el este deja un exercitiu democratic fara rost, din care aproape nimeni - cu toata ravna prezidentiala - nu mai intelege nimic. De ce sa mai votam, cand guvernul si-a asumat deja acest procedeu? - se intreaba, pe buna dreptate, cei care mai inteleg cate ceva. Dar nu totul. Pentru ca miezul problemei il constituie sansa presedintelui de a se arata publicului ca un ins profund preocupat de soarta natiunii, pentru care este dispus sa se bata cu balaurul coruptiei cu mai multe capete, avand de partea sa doar mielul democrat, imaculat si nevinovat. Nici prin cap nu-i trece presedintelui sa mai respecte vreo prevedere constitutionala, intre care si aceea ca rolul sau a fost doar sa propuna tema referendumului, nu sa-i si faca campanie, nevand dreptul sa se manifeste ca parte implicata, dar asta nu mai socheaza pe nimeni, comportamentul sau fiind deja acceptat ca o paricularitate a conditiei sale de presedinte-jucator la toate jocurile de noroc ale democratiei.
Traian Basescu si-a asumat, in aceasta chestiune, un mare risc: acela ca, in ciuda ravnei depuse, rezultatul referendumului sa nu fie cel asteptat. Ar fi o infrangere care va contribui la descresterea poularitatii sale si a increderii care ar trebui sa-l propulseze, in 2009, spre un nou mandat. Un joc de ruleta, in care n-ar fi exclus sa apese pe tragaci exact cand glontul dezinteresului este pe teava.