Nu este prima data cand un ambasador american isi da in public cu parerea despre starile de lucruri negative din Romania. Aceasta mentalitate coloniala, inaugurata de primul ambasador post-revolutionar, dl Green, si el un fel de Taubman, ca pregatire diplomatica, (cel care a boicotat investirea primului presedinte roman ales liber, din motive de mineriada), a fost dusa spre perfectiune de succesorii sai, varful reprezentandu-l, fara indoiala, Michael Guest, cel care reusise sa intre in conflict deschis cu Guvernul si cu autoritatile romane.

Nu vreau sa spun ca, pe fond, dl Taubman nu are dreptate. Ca unele dintre modificarile propuse a fi aduse Codului de Procedura sunt strigatoare la cer, ele neregasindu-se nici macar in foarte relaxata justitie americana, unde prezumtia de nevinovatie este dusa, adeseori, pana dincolo de limitele bunului simt, este evident pentru aproape oricine, mai putin insa pentru ministrul Chiuariu. Dar dreptatea ambasadorului nu are dreptul sa se manifeste de o astfel de maniera, publica si ultimativa. Ar fi fost normal ca cel mai „tare” ambasador din parcarea diplomatica, sa ceara o audienta ministrului Chiuariu, ministrului Cioroianu sau chiar prim-ministrului Tariceanu, si sa le exprime temerile sale si ale guvernului sau, ca asemenea masuri pun in pericol exercitarea actului de justitie. Cum a facut-o suna insa ca o indicatie imperativa, de genul pe care le faceau comisarii sovietici, amintire inca prezenta in mentalul colectiv romanesc.

Pe de alta parte, nici reactia presedintelui Camerei, Bogdan Olteanu, nu a fost cea mai nimerita. Bazdacul exprimat de catre insuficient coptul la minte lider liberal, se putea manifesta intr-o intrunire informala, nu prin intermediul presei, ceea ce poate sa dea senzatia unui punct de vedere oficial. Ori Romania nu este de loc in situatia de a le da peste nas americanilor, cel putin la nivelul politic, unde regula „licuricilor” functioneaza fara gres. Ne aflam in fata unui caz tipic de lipsa de diplomatie, si din partea americanului, si din partea romanului, ceea ce nu poate fi invocat ca o scuza, ci se recomanda nemijlocit ca gafe politice. Inca doua, din oceanul de gafe in care ne scaldam zilnic...