Punctul pe Y / Monday 19 November 2007 Nr: 2082

Concurs de gafe româno-american

Nu este prima datã când un ambasador american îÂsi dã în public cu pãrerea despre stãrile de lucruri negative din România. Aceastã mentalitate colonialã, inauguratã de primul ambasador post-revoluþionar, dl Green, Âsi el un fel de Taubman, ca pregãtire diplomaticã, (cel care a boicotat investirea primului preÂsedinte român ales liber, din motive de mineriadã), a fost dusã spre perfecþiune de succesorii sãi, vârful reprezentându-l, fãrã îndoialã, Michael Guest, cel care reuÂsise sã intre în conflict deschis cu Guvernul Âsi cu autoritãþile române.

Nu vreau sã spun cã, pe fond, dl Taubman nu are dreptate. Cã unele dintre modificãrile propuse a fi aduse Codului de Procedurã sunt strigãtoare la cer, ele neregãsindu-se nici mãcar în foarte relaxata justiþie americanã, unde prezumþia de nevinovãþie este dusã, adeseori, pânã dincolo de limitele bunului simþ, este evident pentru aproape oricine, mai puþin însã pentru ministrul Chiuariu. Dar dreptatea ambasadorului nu are dreptul sã se manifeste de o astfel de manierã, publicã Âsi ultimativã. Ar fi fost normal ca cel mai „tare” ambasador din parcarea diplomaticã, sã cearã o audienþã ministrului Chiuariu, ministrului Cioroianu sau chiar prim-ministrului Tãriceanu, Âsi sã le exprime temerile sale Âsi ale guvernului sãu, cã asemenea mãsuri pun în pericol exercitarea actului de justiþie. Cum a fãcut-o sunã însã ca o indicaþie imperativã, de genul pe care le fãceau comisarii sovietici, amintire încã prezentã în mentalul colectiv românesc.

Pe de altã parte, nici reacþia preÂsedintelui Camerei, Bogdan Olteanu, nu a fost cea mai nimeritã. Bâzdâcul exprimat de cãtre insuficient coptul la minte lider liberal, se putea manifesta într-o întrunire informalã, nu prin intermediul presei, ceea ce poate sã dea senzaþia unui punct de vedere oficial. Ori România nu este de loc în situaþia de a le da peste nas americanilor, cel puþin la nivelul politic, unde regula „licuricilor” funcþioneazã fãrã greÂs. Ne aflãm în faþa unui caz tipic de lipsã de diplomaþie, Âsi din partea americanului, Âsi din partea românului, ceea ce nu poate fi invocat ca o scuzã, ci se recomandã nemijlocit ca gafe politice. ÃŽncã douã, din oceanul de gafe în care ne scãldãm zilnic...