Nu-mi plac executiile publice, chiar daca nu implica decat folosirea cuvintelor in locul gloantelor sau a toporului, pentru simplul motiv ca nu au nicio legatura cu democratia. De aceea nu pot sa fiu de acord cu ceea ce i se intampla lui Adrian Cioroianu in aceste zile cand presa si politicienii par sa nu mai vada nici un alt subiect al actualitatii in afara de imprudentele declaratii facute de ministrul de Externe. Mi se pare cu totul disproportionata - si pe alocuri ridicola - reactia unor institutii mai mult sau mai putin civice, dar cu o autoritate invers proportionala in fondurile pe care le primesc pentru cauze cel mai adesea minore, care vor nici mai mult nici mai putin decat capul ministrului, fara a avea si argumentele necesare, in afara unor impresii de felul unui banc cu Radio Erevan (cel cu tipul care e arestat pentru ca a injurat - „Las’ ca stim noi pe cine injuri!”).

Ce-a facut, de fapt, Cioroianu? A afirmat, intr-o emisiune TV, in spiritul acesteia, ca indivizi de genul lui Mailat ar trebui dusi pe undeva prin pustiul egiptean, unde Romania ar urma sa achizitioneze a parcela penitencira de nisip. N-a spus „tigani”, nici - Doamne Fereste! - evrei sau alte nationalitati. A spus „de genul” ceea ce, logic, ar trebui sa insemne „infractori”, pentru ca altminteri ce rost ar avea sa deportezi niste oameni cumsecade. A fost o vorba aruncata la plesneala, de dragul relationarii cu peisajul pe care-l parcurgea la momentul respectiv, pentru ca nu-mi inchipui ca cineva sanatos la cap isi inchipuie ca o astfel de tranzactie (achizitionarea de desert) ar putea avea loc in realitate. N-ar mai ramane decat ca guvernul egiptean sa protesteze pentru amestec in treburile sale interne iar ONU sa se sesizeze pentru tentativa de interventie in interiorul unui stat suveran.

Chestiunea, in fond, e mult mai simpla. Nu de tigani e vorba, nici de rasism, nici de deportari. Este vorba despre permanenta batalie intre Cotroceni si Victoria, suporterii lui Basescu sperand sa-i dea o lovitura lui Tariceanu si sa-i faca o placere presedintelui, care nu l-a agreat de la bun inceput pe Cioroianu, iar dusmanii premierului sa obtina un avantaj moral prin demiterea acestuia - ca o dovada a culpabilitatii Executivului.

Sa nu va inchipuiti, insa, ca-l consider pe dl. Cioroianu o floare imaculata. Dansul mai are multe de invatat, si in primul rand faptul ca in diplomatie n-ai voie sa-ti dau drumul la gura si la ganduri. Asta o poti face dupa ce-ti inchei mandatul, eventual in memorii.