De-a dreptul miÂscĂŁtor motivul invocat de colegul Bogdan Chirieac ĂŽn scrisoarea de demisie din echipa de conducere a cotidianului „Gândul”: „ ...ĂŽnĂželeg sĂŁ mĂŁ retrag ĂŽntr-un moment ĂŽn care ĂŽn România asistĂŁm la o confuzie gravĂŁ a valorilor economiei de piaÞã, dublatĂŁ de o companie furibundĂŁ de decredibilizare a presei”. DacĂŁ n-ar fi plasatĂŁ, pe aceeaÂsi paginĂŁ cu opinia Âsefului sĂŁu de gazetĂŁ, am putea sĂŁ jurĂŁm cĂŁ dl Chirieac este unul dintre apostolii deontoÂsogiei care se jertfeÂste pe sine pe altarul credibilitĂŁĂžii presei. Numai cĂŁ dl Cristian Tudor Popescu, aici ĂŽn situaĂžia de a poza ĂŽntr-un mare naiv, care nu ĂŽndrĂŁzneÂste nici mĂŁcar sĂŁ-Âsi suspecteze confraĂžii din bĂŁtĂŁlia pentru egalitatea ĂŽn faĂža legii (dacĂŁ sloganul mai e valabil ĂŽn vreun fel), pune lucrurile la punct: „Dincolo de coduri Âsi reguli, lĂŁsându-ne pe noi, colegii lui, sĂŁ aflĂŁm din dezvĂŁluirile de presĂŁ despre aceastĂŁ calitate a sa , paralelĂŁ cu cea de jurnalist, dl Chirieac a lovit ĂŽn prestigiul Âsi credibilitatea ziarului”. Mâhnirea preÂsedintelui Clubului Român de PresĂŁ e de ĂŽnĂželes. Nu este comod sĂŁ dai de ceea ce de regulĂŁ cauĂži pe la alĂžii, ĂŽn propria ta ogradĂŁ, Âsi sĂŁ mai Âsi constaĂži cĂŁ povestea nici mĂŁcar nu e nouĂŁ. Ci cĂŁ dateazĂŁ ĂŽncĂŁ de pe vremurile ĂŽn care acelaÂsi Bogdan Chirieac fĂŁcea pantofii fostului premier ĂŽntr-o emisiune de televiziune de care la vremea respectivĂŁ ziarul (cu titlul de atunci) se delimita, dar nu condamna, pe motiv cĂŁ osanalele erau ĂŽnĂŁlĂžate ĂŽn timpul liber al gazetarului Âsi pe alte coarde decât cea scrisĂŁ ĂŽn gazeta proprie.
Desigur, ne putem ĂŽntreba: la urma urmei, ce-a fĂŁcut Chirieac? N-a furat, n-a ĂŽnÂselat, s-a ĂŽmbogĂŁĂžit doar, pe cĂŁi colaterale, pentru cĂŁ se Âstie cĂŁ din presĂŁ nu se pot ĂŽmbogĂŁĂži decât unii. Ba, nota bene, dânsul pare sĂŁ fi ĂŽnĂželes mai bine decât alĂžii filosofia economiei de piaÞã Âsi mecanismele ei, pe care le-a aplicat cu succes. DovadĂŁ, beneficiile pe care le-a obĂžinut Âsi cu care Âsi-a finanĂžat Âsi participarea la crearea unei noi gazete ale cĂŁrei acĂžionar rĂŁmâne.
PuriÂstii vor clama: deontologie! Unde e deontologia? Una scrii Âsi alta fumezi! Sigur, Bogdan Chireac a fĂŁcut eroarea de a da ghes afacerii prin meandrele condeiului. Dar câÞi nu fac asta, Âsi nimeni nu-i mai ĂŽndeamnĂŁ sĂŁ-Âsi dea demisia. Dar, oare, a fosr o eroare? N-a fost premeditat? Cine sĂŁ mai Âstie. Important este cĂŁ, din dragoste de gazetĂŁrie, aia pe care se reped din toate pĂŁrĂžile inamicii, ca sĂŁ o decredibilizeze, dl Chireac a lĂŁsat un loc liber ĂŽn panteonul erorilor luptei pentru adevĂŁr.