Punctul pe Y / marți 13 noiembrie 2007 Nr: 2077

Vrabia malai viseaza!

Intr-un interviu acordat in exclusivitate ziarului „Ultima Ora”, Gheorghe Flutur spune ca „s-ar intoarce oricand la Agricultura”. Si aproape cu orice pret, as adauga, stiind bine cu cate regrete a parasit postul de ministru atunci cand Tariceanu i-a aplicat cunoscutul sut in fund, dupa trecerea sa de partea „aripii” Stolojan, si cat de dezamagit a fost ca Basescu nu l-a sustinut, in contra sefului guvernului. Pentru ca, in mintea sa, nu foarte inzestrata cu IQ, padurarul din Suceava sperase ca va aduce noului partid si zestrea de influenta si de logistica pe care o avea la dispozitie la Ministerul Agriculturii.

Gheorghe Flutur, un politician modest si limitat, care a apucat sa incalece valul liberal, a fost unul dintre beneficiarii peste masura ai privilegiilor si avantajelor pe care le ofera o sinecura ministeriala, iar cat a fost in fruntea bucatelor n-a facut altceva decat sa-si faca propaganda ieftina prin cele mai jenant de populiste metode. Discursul sau politic s-a limitat in toata aceasta perioada, la preamarirea valorilor liberale (cu care astazi da de pamant) si la vestejirea continua si nemiloasa a partidului de opozitie care-i facuse „uitate” patru dosare penale de pe vremea cand administra discretionar padurea statului din nordul salbatic. Nu-mi este prea clar nici acum ce l-a determinat pe Flutur sa treaca din vaporasul lui Tariceanu in salupa lui Basescu, intr-un moment in care dispunea de toate avantajele pe care le ofera exercitarea puterii. Probabil calculul eronat ca in bataia dintre cei doi fosti aliati urma sa castige Basescu. N-a fost insa sa fie asa: Tariceanu n-a pierdut, pastrand de partea sa avantajele deciziilor executive si punandu-l nu odata pe presedinte in situatii delicate. Vrand - nevrand, Flutur a impartasit soarta partidei, fiind nevoit sa consume painea neagra si neapetisanta a Opozitiei, dar mai ales putinatatea resurselor. Din vicepresedinte al unui partid mare (vorba vine) Flutur a devenit presedinte executiv al unui partid minuscul si menirea sa principala im acest moment este ca PLD-ul sa castige macar un loc de europarlamentar, ca sa scape de Stolojan si sa ia el tot caimacul unei viitoare fuziuni prin absorbtie (pe principiul „lupul si iedul”) cu Partidul Democrat.
Pana atunci Flutur nu-si poate permite altceva decat sa viseze. La comunicatele zilnice pe care le dadea de pe scarile ministerului, privitoare la evolutia aviarei (despre care Remes n-a gasit nicio atributie atestare documentara in scriptele ministerului), la pupaturile in bot a viteilor de pe la expozitii, la nasirea vreunui cuplu dornic de reclama, dar mai ales la chiolhanurile care se incingeau pe la inspectiile din teritoriu.
Deocamdata, dl Flutur doar viseaza si petrece pe la „impinge tava” la bufetul Parlamentului.