Punctul pe Y / sâmbătă 10 noiembrie 2007 Nr: 2075

Minoritatea romana, in Europa minoritatilor

Nu exista antidot pentru reactiile emotionale la adresa unei colectivitati determinate de faptele reprobabile ale unor membri ai acestora sau ai unor entitati. In Statele Unite, tara democratica prin excelenta, japonezii stabiliti pe coasta de vest de zeci si zeci de ani au fost deportati in masa in timpul celui de-al doilea razboi mondial. La fel s-a intamplat si cu svabii si sasii din Romania, dupa terminarea razboiului, care au luat in numar mare calea Siberiei, de unde cei mai multi nu s-au mai intors niciodata. Dupa atacurile teroriste din 11 septembrie, un val de resentimente - unele chiar contondente - s-a revarsat asupra comunitatilor islamice din America, dar autoritatile au reusit sa tina lucrurile in frau.
Ce li se intampla acum romanilor din Italia, nu este un lucru neasteptat. El are chiar si o logica interioara, determinata de acumularea, in timp, a unui bagaj de resentimente la adresa noilor barbari care au navalit in peninsula dupa deschiderea granitelor blocului comunist. Ca cei mai multi au venit din Romania, nu este intamplator. Exista o legatura de arhetip sentimental si de limba constituita de-a lungul istoriei, care a favorizat aceasta directie. Si a mai favorizat-o ceva: nevoia italienilor de mana de lucru pentru operatiuni pe care ei nu mai erau disputi sa le faca, caracterizata prin costuri modice si acceptari tacite. Noi am avut nevoie de ei aproape in aceeasi masura in care ei au avut nevoie de noi. Si este o realitate faptul ca majoritatea covarsitoare a romanilor muncesc cinstit si din greu pentru banii pe care-i castiga, si ca angajatorii lor sunt cel mai adesea multumiti de performante. Peste aceasta stare de lucruri s-a produs un fenomen negativ: acumularea unui mare numar de tigani, atrasi nu de ofertele de munca, ci de disponibilitatile caritabile a italienilor, sau de lipsa lor de prevedere. Cersitul si furtul sunt cutume ale etniei si nu vad de ce cineva s-ar fi asteptat ca peste noapte ele sa dispara din recuzita etnicilor. Mai mult, autoritatile au favorizat consolidarea acestui esalon prin blandetea si intelegerea de care au dat dovada, asistand impasibile la nasterea si dezvoltarea satrelor din jurul Capitalei, si tratand cu blandete europeana abaterile de la normele legale. Practic, italienii n-au facut acum decat sa culeaga ceea ce au tolerat sa creasca sub soarele indiferentei. Cat despre comunitatea romaneasca sortita sa suporte consecintele abuzurilor co-nationalilor sai, s-ar putea sa beneficieze de efectele inverse ale acestei stari de fapt: abuzurile la adresa sa sa genereze acele schimbari care sa-i defineasca mai clar statutul si drepturile, in calitate de minoritate, intr-o Europa obsedata de minoritati.