Punctul pe Y / joi 08 noiembrie 2007 Nr:

Repetabila istorie

Dintre toate reactiile inregistrate de pe urma scandalului starnit de crima lui Mailat, cea mai drastica si mai coerenta imi pare a fi aceea a liderului PRM, Corneliu Vadim Tudor. Acesta si-a insotit declaratiile de protest de gestul drastic al retragerii din grupul parlamentar europen „Identitate, Traditie si Suveranitate” a celor cinci parlamentari romani. Efectul este dramatic: in urma acestei retrageri, grupul se desfiinteata, pierzand in acelasi timp toate finantarile acordate de Parlamentul European grupurilor constituite pe criterii de orientare politica. Corneliu Vadim Tudor a sanctionat in acest fel declaratiile agresive ale liderei italiene a partidului Alternativa Sociala, Alessandra Mussolini, care ceruse cu vehementa expulzarea romanilor. Fata de reactia presedintelui „Romaniei Mari” toate celelalte par deja formale si lipsite de vlaga. Lectia lui Vadim este, insa, una demna de a fi urmata si de alte grupari politice: nu poti sa apartii aceleiasi entitati si sa ai opinii care se indreapta impotriva celor alaturi de care te gasesti. Sentimentul meu este ca Europa, membrii „grei” ai Uniunii, nu sunt inca constienti de faptul ca Rominia nu mai este aspirantul cuminte si ascultator, dornic sa faca orice doar pentru a fi primit in interiorul organizatiei. Acum este inauntru, si asa cum ii revin aceleasi obligatii, ii revin si aceleasi drepturi. De ce, intr-un soi de parsiva reciprocitate, sa nu ne apucam si noi sa-i expulzam pe capete pe mafiotii italieni care si-au gasit adapost la noi sub masca unor oameni de afaceri? De ce sa nu-i consideram un pericol, ca entitate (cine a inventat crima politica, nu ei?) pentru siguranta nationala, pentru faptul ca un compatriot de-al lor si-a impuscat nevasta romanca si socrii? Cu ce e Mailat mai vinovat ca Sgveglia? Sau - de pe urma aventurilor pedofile ale lui Treptow, sa ne apucam sa-i alungam pe americani?
Cred ca miezul problemei il constituie o anumita perceptie. Si anume aceea ca romanii, veniti mai tarziu in familie, pot fi catalogati cu mai multa usurinta drept cetateni europeni de categoria a doua. Probabil, nu probabil, mai mult ca sigur ca majoritatea emigrantilor nu este formata din profesori universitari si din ingineri. Sunt oameni care au luat drumul Italiei de foame, din dorinta unui trai mai bun. Italienii par sa fi uitat ca in urma cu doua-trei decenii chiar ei jucau acest rol, trimitandu-si cohortele de flamanzi din Sud la munca si la furat in Germania sau in Elvetia. Au uitat, insa, ca italienii lor ii speriasera pe nemti cu crimele si furturile savarsite prin Europa. Numai ca atunci nimeni nu s-a grabit sa-i puna la zid in bloc, si sa-i alunge pe criterii etnice. Istoria se repeta, iar lumea nu invata nimic din asta.