Punctul pe Y / marți 18 septembrie 2007 Nr: 3036

Lectia de demnitate

Stau si ma intreb si aproape ca nu-mi vine sa cred cat de simplu ar fi raspunsul: ce s-ar intampla daca puterile occidentale, America si NATO ar considera maine-poimaine, ca populatia maghiara din Harghita-Covasna este discriminata si ca singura solutie aplicabila ar fi acordarea independentei acestei enclave (teorie care functioneaza, dealtfel, cu ceva mai putin succes decat altele)? Cum ar reactiona clasa politica romaneasca (nu vreau sa ma refer la popor, de carui rectie sunt sigur)? Imi pun aceste intrebari avand in fata cazul Serbiei. Dupa ce, ca stat independent, a fost supusa unei agresiuni din partea comunitatii internationale care a folosit ca varf de lance NATO, dupa ce una dintre provinciile sale istorice a fost ocupata de aceleasi forte, acum Serbiei i se propune, nici mai mult nici mai putin, ca de buna voie si nesilita de nimeni sa fie de acord cu solutia gasita cu laboratoarele de analiza ale Washingtonului si transmisa aliatilor americanilor:Kossovo trebuie sa devina independenta. Altminteri nu see vor rezolva problemele existente acolo. Cu o demnitate si un curaj pe le-au avut mai totdeauna in cursul istoriei lor zbuciumate, sarbii-indiferent de orientarea lor politica-nationalisti sau prooccidentali-resping cu hotarare o asemenea solutie. Ba chiar, cu toata dorinta lor de a recupera timpul si ocaziile pierdute de-a lungul conflictelor din Balcani, afirma cu hotarare ca, in cazul in care se va lua ao astfel de decizie, vor declina invitatia de a se alatura NATO si vor cauta viitoare solutii politice spre Est. Este o pozitie nu doar curajoasa - avand in vedere cati de putini aliati mai au intr-o Europa coplesita miraculos de bune sentimente fata de proliferarea fundamentalismului islamic in inima continentului-dar si una care poate modifica hotarator raportul de forte intr-o zona considerata practic scoasa de sub influenta Moscovei. Sarbii stiu ca refuzul lor le afecteaza inclusiv sansele de aderare la Uniunea Europeana, dar demonstreaza ca inteleg ca exista o limita a concesiilor si a slugarniciei si ca anumite lucruri nu pot fi ignorate-si nici acceptate Revin la intrebarea din preambul: cum ar fi reactionat clasa noastra politica la o atare eventualitate?Sunt sigur, mai mult ca sigur ca s-ar fi facut auzite opinii conform carora (nu ma refer la opiniile unei anumite formatiuni politice, parte in proces) ideea este judicioasa si ar trebui sa respectam vointa comunitatii internationale,altminteri riscand sa-i suparam si pe americani si pe nemti si pe altii care ar putea zice: dupa ce ca v-am primit , asa nepregatiti si neperformanti, si in NATO si in UE, mai faceti si nazuri? Si ca s-ar gasi foarte rapid consensul politic pentru acceptarea -chiar cu un oarecare entuziasm-a unei recomandari-ultimatum. Dar lasand la o parte speculatiile: oare nu cumva scenariul „original” cuprinde chiar un astfel de episod, dupa ce Serbia va fi obligata, fortata sa dea liber kossovarilor?