Punctul pe Y / marți 04 septembrie 2007 Nr: 2024

Supararea (fara rost) a doamnei Mantale

Ultimele schimbari facute de guvern la unele prefecturi au ridicat din nou problema politizarii acestor institutii. Democratii au tipat ca din gura de sarpe ca Puterea s-a atins de oamenii care,de fapt, nu mai erau ai lor, ci ai Puterii insesi. Cand fostii prefecti pusi de social-democrati au fost schimbati, la randul lor, cu liberali sau democrati, operatiunea li s-a parut perfect legitima. Acum nu li se mai pare. Pentru ca, zic Bocii si Videnii, asta inseamna politizare. Dupa filosofia lor de ultima ora, ca sa dovedeasca cat este de neimplicat politic, un guvern ar trebui sa numeasca in functiile de prefect ori apolitici ori reprezentanti ai altor partide.

In fond, un lucru simplu si clar le scapa acestor domni, prea inraiti de excluderea lor brutala de la ciolan: prefectul este reprezentantul Guvernului, nu al Opozitiei, nu al Societatii civile sau a altor organizatii. Poate ca este normal ca pe timpul mandatului sa renunte la tutela (formala) de partid. Dar asta nu inseamna ca are dreptul sa faca o politica independenta sau, cum le-ar place unora, contrara aceluia a guvernului. In fond, schimbandu-i pe ultimii democrati ramasi in functii dupa iesirea acestora de la guvernare, Tariceanu n-a facut decat sa clarifice si sa normalizeze o situatie ambigua. Aceea in care un partid striga in gura mare ca e in opozitie si injura guvernul, desi prin oamenii pe care-i are ramasi in functii, guverneaza!

Situatia din Bucuresti e mai speciala. Dna Mioara Mantale a fost si este un reprezentant al Partidului Democrat. N-am auzit sa-si fi dat demisia. Dansa a fost numita la insistentele lui Traian Basescu, mentorul sau politic. Ca de-a lungul celor doi ani si ceva a mai invatat cate ceva despre administratia publica este perfect real si nu cred ca trebuia sa faca erori majore pentru ca premierul sa recurga la rocada pe care a efectuat-o. Oricum, dna Mantale nu reusise sa-si impuna autoritatea necesara pentru a face o „opozitie” constructiva, dar ferma unui Consiliu General dominat de oamenii lui Basescu. Perpetuarea acestei situatii artificiale nu ar fi fost decat in paguba Executivului, confruntat cu o reactie tot mai dura si mai categorica a fortelor proprezidentiale. Doamna Mantale ar fi trebuit sa-si dea seama de aceste circumstante si o demisie sau o retragere proprie i-ar fi conferit avantaje pentru o noua pozitie, inclusiv politica. Asa incat supararea sa - de inteles din punct de vedere omenesc - e una fara rost din punct de vedere administrativ.