Punctul pe Y / luni 15 ianuarie 2001 Nr: 214

Doua lozuri

Intamplarea face ca la sfarsitul saptamanii sa se produca doua evenimente importante pentru evolutia scenei politice romanesti. Partidul National Țaranesc - Crestin si Democrat, si Partidul Democratiei Sociale din Romania, pana nu demult polii fundammnetali ai spectrului, isi desfasoara Congresele in care vor fi alesi noii lideri ai formatiunilor. Similitudinile se opresc, aici, pentru ca in rest semnificatiile si optiunile sunt net diferite. In timp ce PNȚCD va alege un presedinte care - vorba lui Catalin Chirita - sa conduca dricul pe ultimul sau drum, PDSR-ul parcurge primul transfer important de putere din istoria sa. In PNȚCD, degringolada pare a nu mai putea fi oprita. Dezastrul electoral pe care l-a inregistrat formatiunea lasata mostenire de catre Corneliu Coposu nereprezentativului sau succesor, Diaconescu, este negociat de vreo trei-patru factiuni manate de interese centrifuge si de rivalitati ireconciliabile. Nu mai este vorba despre clasica disputa intre generatii, ci de o disperata agatare de scandura care i-ar mai putea tine la suprafata pe supravietuitorii naufragiului. Este previzibila o rupere a partidului, pentru ca in stil dambovitean mi se pare putin probabil ca invinsii sa se resemneze respectand o disciplina de partid care nu mai exista. In ce priveste PDSR-ul, lucrurile stau invers. Aici victoria a strans randurile, iar interesele guvernarii au intarit disciplina. Transferul de putere este, practic, o formalitate, Adrian Nastase neavand contracandidat si neintampinand nici o piedica in a aduce modificarile statutare care sa-i permita sa conduca cu mana de fier un partid pe care l-a manageriat, in fapt, chiar si in timpul in care acesta a avut un alt presedinte. Alternanta la putere aduce, in 2001 nu doar noi lideri, si o puternica debalansare a echilibrului.