Punctul pe Y / luni 16 iulie 2007 Nr: 2000

Mischie, prezent! Cine urmeaza?

Prima actiune serioasa anti-coruptie, declansata in timpul lui Iliescu si Nastase la adresa baronilor locali suspectati de a incalca legea instaurand-o pe a lor, proprie, se finalizeaza, iata, in vremea lui Basescu si Tariceanu. Subiectul: unul dintre fruntasii locali ai fostului partid de guvernamant, Nicolae Mischie de la Gorj. Acesta a fost condamnat la patru ani de inchisoare cu executare, pentru trafic de influenta si luare de mita. Mischie a facut ceea ce suficient de multi dintre colegii si omologii sai faceau si fac in zonele lor de influenta pe care considerau si considera ca au libertatea sa le pastoreasca cum cred ei mai bine. Sa foloseasca banii publici pentru a face drumurile pe care umbla ei, incredintand lucrari firmelor care cotizeaza ridicandu-le cate o casa sau facandu-le cadou cate o masina. Atat de intrate in firescul, normalitatea de fiecare zi devenisera aceste lucruri incat chiar subiectul acestor randuri a fost uimit si nedumerit atunci cand Parchetul l-a chemat la audieri: cum adica, sa mi se faca mie una ca asta? Eu care am luptat si am cotizat cand partidul era la anaghie, in opozitie?
Aceasta prima incercare a fostului premier Nastase, de a mai domoli coruptia care luase avant prin sacrificarea catorva capete locale (au mai fost atunci pe liste liderii de la Vrancea, Ilfov si Ialomita) nu a avut darul sa convinga opinia publica de faptul ca aceasta masura e una serioasa. Principalul motiv a fost ca varfuri ale suspiciunii de coruptie, aflate in functii inalte, in jurul presedintelui de partid si a premierului de atunci, n-au fost atinsi nici cu un deget. Intr-un fel, sacrificiul - aproape inutil, prin prisma evolutiei ulterioare a sentimentelor publice - s-a intors chiar impotriva lui Nastase, el fiind cel care, dupa iesirea de la guvernare, avea sa infrunte cele mai dure acuzatii si cele mai indarjite investigatii.

Revin la Mischie: condamnarea lui poate constitui un semn. Ca, cu toata lipsa de celeritate a justitiei, cu toate subterfugiile care intr-o societate democratica ii ajuta pe cei suspectati de incalcarea legii sa se apere, mecanismul functioneaza. Ca dupa Mischie vor urma si altii, pe care aproape ca i-am uitat de cand umbla pe la Parchet si prin tribunale si ca in Romania dreptatea si anticoruptia nu sunt vorbe goale, bune de folosit doar in rapoartele catre Uniunea Europeana, redactate cu sula salvgardarii in coasta.