Candidatul Cioroianu? Nu este pentru prima datã când cad într-o ‚capcanã’ de presã. Este un risc pe care meseria îl pune în evidenþã, cu toate consecinþele sale. Apar aserþiuni - unele Âsocante - pe care branÂsa le preia fãrã a mai solicita garanþii de autenticitate, trimiþându-le direct în folclor. Este cazul, de pildã, al celebrei fraze ‚VictoraÂs, ai grijã de copii’ - pe care ar fi adresat-o Elena CeauÂsescu lui Stãnculescu, pe acoperiÂsul CC-ului. Nimeni nu poate sã o confirme, cu atât mai puþin ‚andrisantul’, dar ea continuã sã domine amintirile Revoluþiei. Nenumãrate astfel de exemple îÂsi fac loc în legenda politicã a contemporaneitãþii, negarea sau rejectarea lor nemaifãcându-se auzite în hãrmãlaia controverselor de fiecare zi. AÂsa ar fi Âsi povestea cu ministrul Cioroianu, care la nu se Âstie ce reuniune internaþionalã ar fi confundat Georgia cu Azerbaidjanul. ÂStire-bombã pe care o jurnalistã de la o agenþie cu pretenþii a lansat-o spre marea bucurie a tuturor celor care au un cui asupra noului titular de la Externe sau vreo datorie moralã faþã de titularul de la Cotroceni. Mãrturisesc cã, împotriva obiceiului, am dat Âsi eu credit acestei poveÂsti tentante, deÂsi bunul simþ mi-a dat un ghiont îndemnându-mã sã refuz asocierea Cioroianu-Udrea. ÃŽn sensul cã, deÂsi n-a fost consilier prezidenþial, primul este mai puþin pasibil de a face o asemenea confuzie, care þine mai ales de culturã generalã. Un coleg mai binevoitor, mi-a semnalat cazul Âsi mi-a fãcut Âsi demonstraþia erorii. Ca întotdeauna, o ‚mea culpa’ nu rezolvã mare lucru. Nu cred nici cã dl Cioroianu este atât de orgolios încât sã mã dea în judecatã pentru a obþine o satisfacþie moralã, tardivã Âsi inutilã. Nu pot sã nu sesizez însã o campanie subtil concertatã împotriva celui mai tânãr membru al Guvernului. Evident, acesta nu are experienþa unui diplomat de carierã. Nici n-are cum. Are însã o solidã culturã Âsi uzul european al unui astfel de tip de relaþii pe care nici alþi titulari ai portofoliului Externelor nu l-au avut. ÂSi nici funcþia de ministru de Externe nu mi se pare a fi una mai puþin politicã decât altele (câtã pregãtire diplomaticã avea Jocshka Fischer?) Acest handicap nu mi se pare însã a fi unul care sã facã necesare atacurile la care este supus, sistematic Cioroianu pentru a se justifica rezervele Âsi ostilitatea cu care Âseful statului i-a întâmpinat candidatura (acelaÂsi Âsef de stat care o considera pe domniÂsoara Pârvulescu calificatã pentru Integrarea Europeanã). Cred, mai degrabã, cã interesul general cere ca Cioroianu sã fie sprijinit în demersurile sale de a controla domeniul Âsi de a obþine rezultatele de care are nevoie mai mult þara, decât el personal. Sigur, Âstiu cã se mai pot suspecta anumite lucruri, cum cã un ministru de Externe ar putea dobândi prea mult capital politic pentru a deveni, la un moment dat, un concurent periculos pentru dobândirea unei anumite demnitãþi, dar mã feresc sã continui pe o astfel de partiturã. E încã prea devreme. Sau nu? |