Cand a fost in vizita oficiala in Iordania, in 2003, fostul presedinte Iliescu s-a intalnit cu reprezentantii comunitatii romanesti din aceasta tara, o comunitate formata in majoritate din sotii si copii ai unor fosti studenti ai Iordaniei in Romania. In general, bine integrati intr-o tara obisnuita sa faca fata unor afluxuri masive de straini, datorita stabilitatii climatului politic si social, acestia au avut o mare problema de ordin birocratic: nu putea sa le faca pasapoarte copiilor lor pentru ca Ambasada Romana nu elibera certificate de nastere.

Acestea se eliberau doar in tara, ori pentru a aduce copiii in tara era nevoie de pasapoarte care se eliberau fara certificate! O treaba tipic romaneasca, care trena de ani de zile si care nu s-a putut rezolva decat prin interventia sefului statului, pe care cei care au avut o astfel de problema il pomenesc si acum. In cursul mandatelor sale, Ion Iliescu a reusit sa mentina relatii bilaterale la un nivel constant de interes reciproc. Relatiile sale personale, atat cu fostul rege Hussein, cat si cu actualul rege Abdullah au conservat macar o traditie istorica, sarcina dezvoltarii acesteia fiind preluata la nivel individual, in special de oameni de afaceri iordanieni. Potentialul remarcabil pe care-l reprezinta cele cateva zeci de mii de iordanieni cu studiile facute in Romania si familiile lor se cam iroseste in absenta unui sprijin oficial. Rolul puternic pe care-l joaca femeia in familiile iordaniene face insa ca educatia copiilor sa aiba un permanent rol constant, acesta reusind sa se pastreze mai bine decat in alte tipuri de emigratie.
Doctorul Basim, de exemplu, absolvent de medicina la Iasi are patru copii, dintre care doar primul s-a nascut in Romania. Desi familia s-a stabilit in Iordania de mai bine de 15 ani, in casa lor romana se vorbeste curent, chiar si de catre copiii nascuti aici. Numai vorbesc de faptul ca posturile tv romanesti sunt urmarite constant si constituie un factor major de informare general. Romaneste vorbesc foarte bine si fetele inginerului Mohammed, desi sotia sa este iordaniana, timpul petrecut in Romania de familie punandu-si amprenta lingvistica si asupra lor. Familiile mixte din Iordania ar dori o mai mare implicatie a autoritatilor romane din punct de vedere cultural, in special. Ambasada noastra, insa, face si ea ce poate, iar recenta intrare a tarii noastre in Uniunea Europeana ridica, in primul rand, restrictii in zona schimburilor de persoane. Avem o mostenire importanta in aceasta tara care reprezinta un pilon de stabilitate in Orientul Mijlociu. Nu doar culturala. Nu mai putin de sase membri ai parlamentului iordanian au in cv-ul lor mentiunea studiilor superioare facute in Romania.
Nu mai vorbesc de numarul mare de persoane cu initiative economice si comerciale care ar dori un climat de cooperare institutionalizat. Prea prinsa insa cu incerta sa conditie europeana, Romania neglijeaza, in continuare, zone de influenta traditionale cu potential remarcabil, Iordania este un astfel de exemplu.

Ramane insa la nivelul unor initiative decorative, de genul celei care face din cel mai mare bulevard din Amman, Iordania, o artera pe care au fost plantati peste 3.000 de arbori decorativi, facuti cadou de guvernul roman. Aici un copac inseamna insa mult, mult mai mult decat la noi. Intr-o clima - pe care incepem sa o concuram - aceasta zestre are o valoare inestimabila, iar pana cand lucrurile se vor schimba spre mai binele dorit de oameni, raman arborii…