Democratizarea audienþei Am abordat, recent, subiectul într-o emisiune gãzduitã de TVRM - ‘România de Mâine’. Un canal cultural, educativ, cu þinte care ies din sfera comercialului banal care invadeazã pe zi ce trece audiovizualul, sub privirile pline de bunãvoinþã ale sinecuriÂstilor de la CNA. Când s-a dat legea audiovizualului, în ’93 sau ’94, peisajul nu era deloc populat. TVR domina liniÂstitã audienþa, ciupitã stângaci de un SOTI menit parcã sã arate ce înseamnã neprofesionalismul. A venit apoi ‘canalul 38’ al lui Sârbu, ca o trambulinã de lansare pentru viitorul PRO TV Âsi, exploziv, Tele7abc. Reþelele de cablu îÂsi întinseserã deja pãienjeniÂsul peste toatã þara Âsi figuram deja printre cele mai cablate þãri din Europa, cu un spectaculos 80%. Pe aceastã sãrãcie de date, Legea Audiovizualului a adus ce putea Âsi ce Âstia, rãmânând la stadiul unei radiografii a momentului. De atunci dateazã una dintre lacunele majore ale legii: nefireasca libertate lãsatã operatorilor de cablu în a decide pe cine bagã Âsi pe cine nu în grila pe care o transmit cãtre abonaþi. Evident cã pe atunci nu se punea problema netrasmiterii unor posturi româneÂsti. Astãzi se pune. Sunt cel puþin o duzinã de noi posturi româneÂsti care n-au loc pe cablu, în timp ce se transmit canale turceÂsti, nemþeÂsti, ungureÂsti pentru care nu se face nici traducere, cum mai zice legea. Concentrarea care a avut loc în acest domeniu a dus la poziþii de monopol pentru douã-trei companii care-Âsi împart discreþionar piaþa. Cel mai adesea, motivul care se invocã de cãtre operatori este cã noile posturi n-au audienþã. De unde sã aibã, dacã nu sunt transmise? Deasemenea, legea a omis orice precizare legatã de rolul social, cultural Âsi educativ al programelor. Acestea sunt primele sacrificate, în faþa ofensivei tabloidismului video. ÂSi un alt aspect: audienþa. Existã o concurenþã aproape sãlbaticã între posturile principale, pentru câÂstigarea de audienþã Âsi, implicit de contracte de publicitate. Dacã ideea ‘audienþei de post’ era o realitate a primilor ani în care s-au fãcut mãsurãtori, lucrurile s-au schimbat. Audienþa s-a democratizat Âsi s-a deplasat spre niÂsele tipurilor de emisiuni. Existã o audienþã puternicã ce nu þine cont de canal. Nu mai existã fanatici ai unui post care aruncã telecomanda Âsi rãmân 24 de ore prizonierii acestuia. Telecomanda sancþioneazã prompt orice lipsã de calitate. Or, acesta mi se pare cã e primul lucru de care ar trebui sã se þinã cont în crearea de noi ierarhii, mai realiste Âsi bazate pe criterii mai productive în ceea ce înseamnã culturã Âsi civilizaþie. |