Punctul pe Y / luni 18 iunie 2007 Nr: 1978

De la EREN la ROMEXPO

Mai tineti minte anii 60 (cine ii poate tine minte) cand s-a inaltat pavilionul de la Casa Scanteii pentru a gazdui Expozitia Realizarilor Economiei Nationale - EREN? Erau primii ani de destindere, de relativa relaxare, cand sistemul a inteles ca trebuie sa actioneze nu doar parghii ideologice, ci sa foloseasca si unele instrumente care tineau de psihologia omului obisnuit si de nevoile sale cotidiane. Romania traversase o lunga perioada de penurie a bunurilor de consum. Energiile, cate erau, fusesera directionate spre productia industriala, in incercarea aproape disperata de a concura sistemul capitalist. Pe atunci, la EREN, romanii au avut parte pentru prima data de o demonstratie a faptului ca cineva s-ar putea gandi si la ei. O demonstratie gratuita, atata timp cat minunile gazduite la pavilion nu prea ajungeau la ei, fiind destinate exportului sau constituind mostre niciodata intrate in productie. Era, insa, macar un spectacol si lungile cozi facute la intrarea in pavilion vadeau setea populatiei pentru o viata mai buna decat cea in care statul urmarise doar ‚satisfacerea’ nevoilor elementare. Chestia asta a durat cativa ani, pana cand autoritatile comuniste si-au dat seama ca exercitiul este contraproductiv si nu reusea decat sa intarate spiritele si sa genereze nemultumiri. Pentru ca era evident ca niciodata glorioasa economie nationala nu va avea resursele necesare pentru a produce pentru om, nu pentru plan. De atunci inainte, manifestarile expozitionale s-au cam rezumat la productia industriala, spectaculoasa dar ineficienta, pentru ca oricate tone de curent sau de fier beton ar fi rezultat din statistici pe cap de om, acesta se gandea tot la haine, la pantofi si la mancare. Adica la ceea ce constituia penuria prelungita din magazinele cu rafturi goale.
Dupa Revolutie a fost o adevarata explozie. Importurile au umplut vitrinele si rafturile, iar producatorii romani si cei straini au intrat in competitie pentru a-si prezenta si vinde produsele. ROMEXPO, proaspat creat, odata cu Camera de Comert, pe baze neguvernamentale, a preluat stafeta si a modernizat si extins spatiul expozitional. Prin dinamismul si implicarea celor care-l administrau, a devenit un teritoriu al confruntarii directe cu beneficiarul ultim - cumparatorul. Romania a intrat in arena internationala a manifestarilor de gen, modelul de la Bucuresti incepand sa fie urmat si apreciat in tarile emergente din jur. A fost, in primul rand, meritul directorului general al Romexpo, George Cojocaru, de a fi impus acest sector, si de a fi impus Romania prin alegerea sa in forurile de conducere ale celor mai importante organizatii continentale. Artizan al edificarii Camerei de Comert, ca o organizatie coerenta si reprezentativa, George Cojocaru a parasit presedintia acesteia tocmai pentru a se dedica, total, procesului de dezvoltare si diversificare a activitatii expozitionale. La cei 70 de ani pe care-i implineste astazi poate privi multumit nu doar in urma, ci si inainte. Pentru ca are inca multe de spus si de facut.