De la EREN la ROMEXPOMai þineþi minte anii 60 (cine îi poate þine minte) când s-a înãlþat pavilionul de la Casa Scânteii pentru a gãzdui Expoziþia Realizãrilor Economiei Naþionale - EREN? Erau primii ani de destindere, de relativã relaxare, când sistemul a înþeles cã trebuie sã acþioneze nu doar pârghii ideologice, ci sã foloseascã Âsi unele instrumente care þineau de psihologia omului obiÂsnuit Âsi de nevoile sale cotidiane. România traversase o lungã perioadã de penurie a bunurilor de consum. Energiile, câte erau, fuseserã direcþionate spre producþia industrialã, în încercarea aproape disperatã de a concura sistemul capitalist. Pe atunci, la EREN, românii au avut parte pentru prima datã de o demonstraþie a faptului cã cineva s-ar putea gândi Âsi la ei. O demonstraþie gratuitã, atâta timp cât minunile gãzduite la pavilion nu prea ajungeau la ei, fiind destinate exportului sau constituind mostre niciodatã intrate în producþie. Era, însã, mãcar un spectacol Âsi lungile cozi fãcute la intrarea în pavilion vãdeau setea populaþiei pentru o viaþã mai bunã decât cea în care statul urmãrise doar ‚satisfacerea’ nevoilor elementare. Chestia asta a durat câþiva ani, pânã când autoritãþile comuniste Âsi-au dat seama cã exerciþiul este contraproductiv Âsi nu reuÂsea decât sã întãrâte spiritele Âsi sã genereze nemulþumiri. Pentru cã era evident cã niciodatã glorioasa economie naþionalã nu va avea resursele necesare pentru a produce pentru om, nu pentru plan. De atunci înainte, manifestãrile expoziþionale s-au cam rezumat la producþia industrialã, spectaculoasã dar ineficientã, pentru cã oricâte tone de curent sau de fier beton ar fi rezultat din statistici pe cap de om, acesta se gândea tot la haine, la pantofi Âsi la mâncare. Adicã la ceea ce constituia penuria prelungitã din magazinele cu rafturi goale. Dupã Revoluþie a fost o adevãratã explozie. Importurile au umplut vitrinele Âsi rafturile, iar producãtorii români Âsi cei strãini au intrat în competiþie pentru a-Âsi prezenta Âsi vinde produsele. ROMEXPO, proaspãt creat, odatã cu Camera de Comerþ, pe baze neguvernamentale, a preluat Âstafeta Âsi a modernizat Âsi extins spaþiul expoziþional. Prin dinamismul Âsi implicarea celor care-l administrau, a devenit un teritoriu al confruntãrii directe cu beneficiarul ultim - cumpãrãtorul. România a intrat în arena internaþionalã a manifestãrilor de gen, modelul de la BucureÂsti începând sã fie urmat Âsi apreciat în þãrile emergente din jur. A fost, în primul rând, meritul directorului general al Romexpo, George Cojocaru, de a fi impus acest sector, Âsi de a fi impus România prin alegerea sa în forurile de conducere ale celor mai importante organizaþii continentale. Artizan al edificãrii Camerei de Comerþ, ca o organizaþie coerentã Âsi reprezentativã, George Cojocaru a pãrãsit preÂsedinþia acesteia tocmai pentru a se dedica, total, procesului de dezvoltare Âsi diversificare a activitãþii expoziþionale. La cei 70 de ani pe care-i împlineÂste astãzi poate privi mulþumit nu doar în urmã, ci Âsi înainte. Pentru cã are încã multe de spus Âsi de fãcut. |