Punctul pe Y / sâmbătă 16 iunie 2007 Nr: 1977

‘Mostenirea Pietei’ sau fundamentalismul civic

Se intampla cu Piata Universitatii cam ceea ce se intampla cu evenimentele din ilegalitate ale comunistilor. Istoria se rescrie continuu si apar tot mai multi protagonisti care reclama recunoasterea meritelor si a jertfei patriotice. La 17 ani de la evenimentele care au tinut treaza atentia tarii si a lumii, dand semnalul neincrederii generale fata de spectaculoasa Revolutie romana, asistam la o victorie tarzie, dar semnificativa, a fortelor care au generat si mentinut acest focar de tensiune nationala.
In fapt, Piata Universitatii sau ‘Golaniada’ s-a vrut o replica data ‘oportunistilor’ de catre cei care in 22 decembrie au intarziat prea mult in fata televizoarelor si n-au ajuns la imparteala prazii democratice. Ceea ce a inceput ca un banal protest de strada s-a transformat intr-o actiune concertata, atent orchestrata si sponsorizata de opozitia la vedere sau de cea din umbra. Piata a fost alimentata de nemultumiri reale, de situatii obiective intervenite pe acest prim parcurs al drumului spre democratie, dar radicalismul cererilor si al manifestarilor n-a facut decat sa indeparteze de acest tip de demers masa populatiei. Paradoxal, Piata a alimentat voturile in favoarea FSN-ului, alegerile din 20 mai, care au avut loc intr-un moment de apogeu al protestelor, consfintind o victorie neasteptat de categorica a partidului beneficiar al Revolutiei.
Ceea ce s-a intamplat in 13 decembrie n-a prea mai avut legatura cu cenaclul perpetuu din cele 50 de zile ale manifestarii. Locul cantaretilor, studentilor, securistilor deghizati si al comunistilor convertiti a fost luat de o masa confuza care a incercat sa speculeze in forta inabilitatea si slabiciunea autoritatilor. Violentele au inceput in 13 si tot atunci s-au produs si cele mai importante distrugeri, care au generat reactia din zilele urmatoare.
Alimentandu-se din frustrarile si din erorile acestui moment, o intreaga categorie de civici fundamentalisti au purces la o viguroasa rescriere a istoriei recente. Stipendiati si stimulati, repartizati prin varii comitete si comitii democratice, invitati si cultivati sa comenteze din unghiul lor de vedere evenimentele, acesti mostenitori ai Pietei creeaza astazi o veritabila perdea de fum in spatele careia se constituie structuri si aliante menite sa puna mana pe principalele instrumente de influenta. Sunt folositi de diversele categorii de politicieni in reglarea conturilor cu adversari de conjunctura. Recompun de zor istoria, la fel cum au facut-o, cu peste 50 de ani in urma, gloriosii activisti ai partidului pe ale carui ruine isi construiesc azi propriile locuri de inchinaciune.