Punctul pe Y / marți 22 mai 2007 Nr: 1956

Raportul presedintelui

Traian Basescu si-a inceput mandatul reinnodat de referendum, cu o nastrusnicie tipica pentru mentalitatea sa de jucator cu orice pret: propunand celor cateva mii de simpatizanti veniti sa-l aclame sa se intalneasca trimestrial, la aceeasi ora dintr-o zi de sambata (ca sa le strice si week-end-ul) pentru a da raportul si a dialoga cu poporul.
Nastrusnica zic pentru ca in nici un caz nu poti pune semnul egalitatii intre cei cativa reprezentanti ai ‘poporului democrat’, in special, si natiunea in intregul sau. Nu numai ca reprezentativitatea e discutabila, dar si maniera in care s-ar putea purta dialogul: cu da-uri si nu-uri la intrebarile retorice puse de orator in binecunoscuta metoda a pedagogului de scoala noua Rostoganu.
Ideea lui Traian Basescu este, insa, alta. Nu de raport si de dialog e vorba aici. Ci de aparenta sustinerii populare, ca o contrapondere la boicotul politic la care se presupune ca va fi supus in continuare de ‘banda celor 5’ si ‘gasca celor 322’. Traian Basescu revine in functie nu printr-o strategie asumata de a castiga adepti pentru proiectele sale prin dialog si diplomatie, ci prin continuarea gherilei prezidentiale cu aproape absolut aceleasi metode. La fel ca si Ceausescu, Basescu da raportul poporului, si nu ‘tradatorilor’ nobilelor idealuri portocalii sau albastru-rosiatice. El re-emana din popor cu forte sporite pentru a combate hidra oligarho-politicianista. Desi rostit pe un ton calm, degajat, discursul sau de dupa aflarea rezultatelor provizorii este o noua declaratie de razboi. Desi spune ca va chema partidele la consultari, nu da doi bani pe acestea inca de pe acum, neadmitand ideea ca rezultatul acestora ar putea fi solutii negociate.
Ca si pana acum, fiecare parte va veni si va pleca cu propriile sale idei, presedintele bifandu-si o indatorire constitutionala: ‘Buna ziua, v-am consultat, la revedere!’
De cealalta parte, coalitia ad-hoc dintre liberali si socialisti, nationalistii romani si unguri si conservatori si-a dat ultima suflare odata cu anuntul rezultatele provizorii. Desi nu se asteptau la un succes, proportiile dezastrului au fost naucitoare si cum nu se poate identifica un tap ispasitor general, ‘opozitiile’ din fiecare partid vor arata cu degetul catre actualele conduceri, cerandu-le sa-si asume esecul. Vor veni cateva zile grele si pentru Tariceanu si pentru Geoana, mai ales, dar asa cum se intampla de fiecare data cand e vorba de impiedicarea de greseli, subiectii au taria de a se ridica si de a merge mai departe. Ca si cand nimic nu s-a intamplat.