Punctul pe Y / sâmbătă 21 aprilie 2007 Nr: 1924

Separatia puterilor si lupta pentru putere

Episodul suspendarii presedintelui, cu toate evenimentele care l-au precedat, ridica un aspect esential al democratiei romanesti: separatia puterilor in stat duce, direct, la constituirea de tabere adverse care se confrunta pentru putere. Traditia postdecembrista facea din presedinte - fara prea multe argumente constitutionale - cel mai puternic om din stat. A contribuit la aceasta autoritatea personala a lui Ion Iliescu si modul in care s-au constituit, practic, structurile de putere de dupa dictatura. In ierarhia nationala, presedintelui ii urma premierul, de cele mai multe ori un pupil al acestuia, eventualele diferente de opinii sau chiar conflicte fiind cu grija estompate in fata opiniei publice. Emil Constantinescu a preluat, in mare, modelul Iliescu nereusind insa sa-si asigure, in aceeasi masura, suprematia, el fiind primul presedinte implicat in actiuni directe impotriva premierilor Ciorbea si Vasile. Cu Traian Basescu lucrurile au basculat semnificativ. Acesta, asumandu-si calitatea de presedinte-jucator, a depasit considerabil limitele impuse de Constitutie. Tentativa sa a avut succes atata timp cat puterea executiva s-a mentinut in siajul celei prezidentiale. Presiunilor crescande ale presedintelui premierul le-a raspuns, la inceput, printr-o pliere conventionala, urmata de o perioada de rezistenta tacuta. Revolta si contraatacurile sale au dezvaluit faptul ca dincolo de initiative si dorinte, presedintele nu dispunea, in mod real, de instrumentele necesare care sa-i sustina demersurile. Batalia directa dintre cei doi a grupat semnificativ instrumentele de putere de care putea beneficia fiecare: deoparte, presedintele, controland justitia si serviciile secrete, de cealalta premierul, controland administratia. In toiul luptei, fiecare dintre parti a excedat limitele conventionale. Cea mai flagranta ramane actiunea SRI-ului, dezvaluita exploziv in preziua sedintei de suspendare, care a pus in evidenta faptul ca o institutie importanta isi depaseste prerogativele, incercand sa intervina in procesul decizional. Este un fapt de o gravitate deosebita care nu va putea ramane fara urmari, una dintre acestea putand fi scoaterea - constitutionala - a serviciilor secrete de sub controlul prezidential si limitarea drastica a prerogativelor acestora.
Mi-e greu sa cred ca Traian Basescu ar fi dat vreo indicatie in acest sens. Nici nu era nevoie. Exista la nivelurile ierarhiei un servilism care face inutile astfel de comunicari explicite. Explicatiile pe care le-a dat in preziua ‘judecatii’ n-au fost nici clare si nici convingatoare. Ba, dimpotriva, cred ca au constribuit la cresterea neincrederii fata de pretentiile sale de legalitate.
Neclaritatile si ambiguitatile care s-au mentinut in Constitutie cred ca aveau nevoie de un astfel de episod pentru a fi corectate. Iar acesta pare a fi momentul care poate declansa un proces necesar.