Punctul pe Y / marşi 10 aprilie 2007 Nr: 1914

Triumful demagogiei

Niciodata, parca, alegatorul roman nu a avut parte de o asemenea revarsare de demagogie si de cabotinism politic ca in aceasta ‚saptamana a patimilor’ care a adus un nou guvern si raporturi antagoniste la varf, intre un presedinte constrans sa-si limiteze atributiile neconstitutionale si un premier emancipat de sub tutela unei personalitati abuzive. Niciodata gesturi, actiuni sau declaratii motivate pragmatic n-au fost invesmantate in principii mai inalte si niciodata argumentele n-au sunat mai fals si mai sforaitor.
Avem, pe de o parte, un premier satul de fitele prezidentiale si care a inteles ca se poate debarasa, legal, de presiunea acestuia, aruncandu-i peste bord partizanii si apeland la sprijinul opozitiei pentru a ramane la putere. Avem, pe de cealalta, un presedinte turbulent, mare iubitor de crize, pe care nu ezita sa le provoace ori de cate ori are prilejul, angrenat intr-o lupta de promovare a propriului partid in defavoarea aliatului electoral si in sustinerea propriilor cercuri de interese, mai ‚legitime’ decat cele ale partii adverse. Intre cei doi razboiul este acum pe fata: el nu se mai limiteaza la aluzii sau la simple critici: in spatele vorbelor se simte odoarea Parchetului si a DNA-ului, a CNSAS-ului si a Curtii Constitutionale. Gestul declararii decesului Aliantei a sunat ca o declaratie de razboi. Eliminarea democratilor din guvern a declansat razboiul insusi. Premierul a clamat necesitatea continuarii reformelor si a indeplinirii obiectivelor europene, care nu se mai puteau realiza in conditiile opozitiei constante a ministrilor democrati. Acestia au strigat ca din gura de sarpe ca au fost maziliti doar pentru ca erau performanti si erau singurii care faceau cu adevarat reforma. Cat timp deasupra peisajului a plutit ceata indeciziei, liderii democrati si-au scos cu grija vorbele din gura, menajandu-l pe premier in speranta unei impacari si a ramanerii la guvernare. Odata facut anuntul unei guvernari bicolore, fara democrati, s-au dezlantuit: impostura! Lipsa de legitimitate! Ruperea de ciolan s-a dovedit extrem de dureroasa. Zile in sir ministrii aruncati peste bord au povestit cat de buni au fost ei si cat de slabi vor fi cei care le-au luat locul. Luni in sir vom auzi de la cei noi ce mostenire grea le-au lasat predecesorii, ce afaceri au invartit si ce grupuri nelegitime de interese au hranit. Si cum vor aduce ei doar grupuri legitime. Presedintele, expresia cea mai inalta a acestei dezamagiri, cere ajutorul electoratului, sugerand necesitatea unei noi mineriade, impotriva imposturii si a nelegitimitatii, dar se supune de data asta prevederii constitutionale si primeste, cuminte, juramantul impostorilor si al nelegitimilor, ciocnind cu ei cupa de sampanie regulamentara.
Este un triumf al demagogiei asupra sperantei de mai bine si de schimbare a unui electorat care nu prea mai are intre cine si cine sa aleaga.