Punctul pe Y / vineri 04 mai 2007 Nr: 1941

Moguli si mogaldeti de presa

Dintre cei patru ‚moguli’ de presa pe seama carora Realitatea TV spera sa-si mai creasca ratingul, s-a ales pana la urma doar cu cel propriu, si acela aflat in deplasare la Viena. Intreaga dezbatere, care s-a vrut o radiografie severa a climatului in care evolueaza presa romaneasca, si in special a deontologiei care ar trebui sa caracterizeze actiunea de presa s-a dezumflat, treptat, pana la finalul in coada de peste… suta la suta! In locul mogulilor, s-au exprimat cu vigoare mogaldetii de presa, dintre care nu putini si-au construit postamentele nu atat pe ce-au scris - daca au scris - cat pe galagia pe care au facut-o, public, in jurul intentiilor lor de a comite vreun articol. Dar mai ales in jurul pretentiilor lor de obiectivitate si de libertate in exercitarea profesiei, indiferent de statutul publicatiei.
Chestia cu libertatea presei si cu libertatea de expresie in general este nitel mai complicata. Nimeni nu poate sa afirme, cu mana pe inima, ca ar functiona interdictii formale, ca exista vreun domeniu in care nu se poate spune lucrurilor pe nume, fara teama de a suporta represalii. Cea mai deplina libertate a cunoscut-o presa romana imediat dupa Revolutie, cand gazetarii au descoperit gustul exprimarii libere si necenzurate. Au facut-o cu mare satisfactie, mai ales pe banii statului - atata timp cat ziarele care apareau continuau sa fie, cel putin formal, in patrimoniul colectiv ramas mostenire de la sistemul comunist. Odata cu aparitia primilor investitori - nu neaparat oameni de presa - a inceput sa apara, cu adevarat, problema libertatii de exprimare. Privatizarea rapida si totala a sectorului a introdus reguli noi, principii noi si drepturi noi. Gazetarilor le-a trebuit ceva timp sa inteleaga dificultatea de a fi independenti pe banii altora, dupa cum proprietarilor le-a luat si lor ceva timp intelegerea mecanismului prin care constiinta profesionala se poate pune de acord cu interesele patronale.
Toata disputa de la Realitatea - care a purtat amprenta unui dialog al surzilor, unde fiecare a venit cu propriul sau discurs, indiferent de spusele si parerile celorlalti - poate fi caracterizata ca o incercare de manipulare masiva a publicului in sensul convingerii acestuia ca intre ideile exprimate de jurnalistii mai jurnalisti decat altii, si banii incasati de la patronii de presa n-ar fi nici o legatura. Oricat de putin ne-ar place acest lucru, presa ramane poligonul de incercare a tuturor formelor de manipulare posibile, terenul unde subiectivismul domneste si interesele fac regula. Unica libertatea pe care si-o poate permite jurnalistul anului 2007 este aceea de a-si exprima diferenta de opinie prin parasirea publicatiei si prin gasirea unei alta care sa corespunda tiparului sau.
Restul sunt gogosi de adormit naivii care s-au aplecat asupra temei in speranta desarta ca vor afla de la mogaldetii prezenti adevarurile pe care le detin doar mogulii absenti.