Nemaiincurcandu-se in chestiuni de morala, in legatura cu angajamentul luat inainte de suspendare (desi, mai tineti minte, cat de suparat a fost pe Tariceanu cand acesta s-a razgandit in legatura cu promisiunea de a demisiona, pe motiv ca Curtea Constitutionala i-a inselat asteptarile, respingand pachetul legilor Justitiei pentru cateva neconcordante, datorate superficialitatii oamenilor Monicai Macovei), Traian Basescu a decis sa se angajeze pe drumul mai putin riscant al referendumului… Ca nu se teme de nici un adversar prezent e una, dar sa pierzi doi ani dintr-un teoretic mandat urmator e alta. Asa incat Partidul Democrat a primit unda verde, sa faca tot ce poate ca sa aduca, pe 19 mai, lumea la urne. Bineinteles, lumea care ar urma sa voteze cu Traian Basescu.
19 mai are insa o semnificatie speciala. In urma cu 17 ani, pe 20 mai se organizau primele alegeri prezidentiale libere din istoria tarii. Dar, intrucat la ora respectiva, cota lui Ion Iliescu - om de-al nostru, care mancase si el salam cu soia - era zdrobitor mai mare decat a celor doi contracandidati care mancasera, unul la Londra si altul la Paris, icre negre si trufe (Ratiu si Campeanu), sustinatorii adevaratei democratii si-au luat o masura de prevedere si au facut o legatura semnificativa intre rezultatul final si mentiunea din calendarul religios: Duminica Orbului. S-a batut, in continuare, moneda pe ‚orbirea’ electoratului, pana cand, sase ani mai tarziu natiunea a constatat pe propria sa piele ca nu existau diferente notabile intre unii si ceilalti, chestiunea tinand doar de credinta neverificata ca unii politicieni pot fi mai buni decat altii.
Iata ca intamplarea ne pune in situatia de a testa din nou valentele orbirii electorale. Romanii care vor fi adusi la urne prin diferite metode vor trebui sa decida cine a fost mai orb: Parlamentul, cand a suspendat un presedinte mai vioi, dar nu neaparat violator de principii democratice, sau Traian Basescu, care n-a realizat ca nu i se potriveste de nici un fel haina de presedinte si ca ar trebui sa se ocupe de lucruri care permit unui jucator sa foloseasca metodele din poker.
Cred insa ca principala menire a acestui referendum este sa ne dea un raspuns mai limpede, mai lipsit de echivoc, la intrebarea: este Traian Basescu un model, de urmat si de pastrat? Si ma tem ca raspunsul nu va fi prea confortabil pentru cel care, in doi ani si aproape jumatate a facut uz de mai toate metodele si manevrele prin care se dovedea a fi un corect emitator de principii, dar un inconsecvent practicant al acestora. Constituindu-si pledoaria referentiala pe contradictia dintre pacatele celorlalti si meritele proprii, Traian Basescu risca sa provoace acea parte a natiunii careia nu-i place sa se creada despre ea ca este oarba si poate fi dusa cu vorba. Si ca - mai ales - nu merita sa mai faca drumul pana la sectia de votare pentru a-i demonstra aceste lucruri.