Aveau francezii un comedian pe nume Coluche un fel de Ţociu-Palade care, cu ani in urma, se inscrisese in campania electorala candidand la presedintie impotriva lui Mitterrand. Campania sa a purtat titlul de 'Les erections pestilentielles' ceea ce se voia un soi de calambur rimand cu 'les elections presidentielles'. Campania a avut succes, dar Coluche n-a luat decat cateva mii de voturi, francezii dovedindu-se mult mai prudenti decat noi atunci cand e vorba de chestiuni in care umorul n-ar prea avea ce sa caute. Mi-am adus aminte de aceasta faza urmarind promotia asidua pe care un post de televiziune o face unei actiuni de final de an. Ganditorii postului au optat, dintre toate formulele posibile, pentru termenul de 'reveliune'. Li s-a parut lor ca suna bine, cu schepsis, si n-au ezitat sa-l lanseze in eter mizand pe un succes pe masura. Multor romani insa, calamburul nu le va fi facand nici cea mai mica placere. Ba, din contra, el le evoca unul dintre cele mai negre si mai regretabile momente din istoria noastra, acela in care legionarii lui Horia Sima au declansat, pe fata, lupta impotriva maresalului Antonescu, organizand ceea ce s-a numit 'rebeliunea legionara' o suita de actiuni antistatale si de atrocitati savarsite impotriva evreilor, militarilor si a altor categorii pe care le-au considerat a fi potrivnice idealurilor politice ale mostenirii lui Zelea Codeanu si accesului lor la puterea pe care Hitler era gata sa le-o ofere. Nici vorba de conotatii vesel-poznase, nevinovate, in aceasta 'rebeliune' ce sta la originea 'reveliunii' pe care ne-o propune postul cu pricina intr-o ambianta ce-ar putea completa sintagma: regionala adica pe undeva pe la Brasov rimand aproape perfect cu 'legionara'. Mergand pana la capat hazosii organizatori i-ar fi putut zice, din capul locului, facand calamburul perfect rotund, 'reveliunea regionala'. N-au facut-o, insa. Oricum, tehnica nu e nici noua, nici originala. Ea constituie un soi de filozofie desucheata ce-si extrage umorul caznit dintr-o terminologie in mod constant aflata la limita decentei si a bunului simt istoric.