Punctul pe Y / miercuri 14 februarie 2007 Nr: 1883

Blestemul 'Macovei'

Liberalii au declarat, plini de demnitate, ca nu vor vota motiunea de cenzura impotriva ministrului Macovei. Au facut-o asteptand parca sa fie aplaudati si recompensati pentru acest gest de tinuta morala. Astfel, sustinuta de liberali si democrati, alaturi de maghiari, doamna ministru s-a putut prezenta cu fruntea sus in aceasta incercare pusa la cale de cei care nu o prea au la suflet. Ar trebui sa intelegem, de aici, ca domnia sa se bucura de incredere si de pretuire din partea celor care o sustin. Sa fim seriosi: liberalii n-au ochi s-o vada, democratii s-au trezit cu ea pe cap via-Cotroceni, din ograda societatii civile. Cat despre unguri, atata timp cat ii lasa sa-si vada de ale lor, n-au treaba cu ea. Nici n-o iubesc, nici n-o urasc. Sustinerea doamnei Macovei este, in ultima instanta, o manifestare de decenta. Pai, cum altfel ar veni sa-ti dai in gat propriul ministru? Sa spui ca nu e bun, dupa ce te-ai folosit de el oridecateori ai avut ceva de reglat cu opozitia? E ca si cum ti-ai denigra propriul copil, acceptand ideea ca e urat, neascultator si face numai prostii. Asa ceva nu se face. Doamna Monica Macovei este un caz aparte. Cum spuneam, domnia sa a venit din traditionala procuratura comunista, dupa o escala facuta in avanposturile societatii civile. Opiniile si convingerile ei au basculat violent dintr-o parte in alta a busolei. Ajunsa la minister, a uitat parca peste noapte tot ceea ce predicase in legatura cu independenta justitiei si cu controlul politic asupra acesteia. Primele lucruri pe care a dorit sa le faca au fost sa ia in mana numirea magistratilor si sa limiteze raza de actiune a CSM-ului, cu care a intrat intr-un lung razboi de uzura. Acuzele ministrului (uneori justificate) s-au lovit de un veritabil zid de ostilitate, interventiile in favoarea sa ale presedintelui nefacand altceva decat sa-i mareasca cota de antipatie. Pe cat de incomoda in relatiile interumane din interior, pe atat de comoda s-a dovedit doamna Macovei in relatia cu forul european, unde a castigat un sustinator neconditionat in dl Franco Frattini. Ministerul Justitiei a devenit marfa de export, cererea sa pe piata interna diminuandu-se pana la cote de alerta. Daca n-ar fi prinsi in menghina jocului politic, liberalii lui Tariceanu s-ar fi descotorisit de mult de ea. Daca n-ar fi prinsi in acelasi joc, si democratii ar fi fost mai bucurosi sa aduca in locul sau un om cu care sa poata avea o relatie mai putin tensionata. Asa, insa, 'blestemul Macovei' va continua sa apese asupra Puterii, dand apa la moara Opozitiei.